Nu va fi un guvern prezidential

Astazi a fost investit Guvernul PSD-PD-L condus de domnul prim-ministru Emil Boc. Un guvern care trebuie sa scoata Romania din criza. Un guvern care sa respecte doleantele romanilor si care sa rezolve problemele sociale ale cetatenilor statului roman.

Asa cum scriam in posturile trecute, castigatorul alegerilor a fost partidul nostru dar, dintr-o defectiune a legii votului uninominal, desemnarea primului ministru a fost facuta din randul partidului prezidential. Dupa retragerea lui “draga Stolo” domnul Emil Boc a devenit prim ministru al Republicii ( parlamentare) Romania.

Domnul Basescu a declarat ca isi “vede visul cu ochii – cel mai puternic guvern din perioada post decembrista”, recunoscand atat ponderea din parlament a Partidului Social Democrat cat si profesionalismul si maturitatea politica a ministriilor nostri. Probabil, satul de jocul de sah prin corespondenta (nicio referire la biletelul roz al doamnei Udrea) dintre el si Tariceanu, presedintele isi doreste cu adevarat sa fie presedintele tuturor romanilor.

La emisiunea “Nasul” de pe B1TV, domnul presedinte si-a facut mea culpa: “Cred că acest electorat nu mai este al meu după ce a văzut că am făcut compromisul suprem”. Lasand la o parte ca domnia sa a castigat alegerile “la mustata” in fata lui Adrian Nastase, deci nu cu o mare majoritate, adaugand ca PSD a fost votat cu peste 90 000 de voturi fata de partidul prezidential, consider asertiunea presedintelui ca fiind pur electorala. Care ar fi bazinul electoral al presedintelui?

Poate ca PSD-ul a facut compromisul pentru binele Romaniei. Astazi, la 19 ani de la Revolutie, chiar suntem satui de presedinti jucatori, intriganti si orgoliosi.

Romania trebuie sa iasa din criza economica. Pentru asta ministrii trebuie lasati sa lucreze. Restul este campanie electorala pentru prezidentiale

Barfele din Catavencu

In general, ma distrez teribil citind Catavencu dar acum ma invidiez de-a dreptul pentru onoarea de a ma afla in salata de bîrfe, şmenuri si şuşanale de pe 17 decembrie. Fireste ca salata e de post, cu indulcitori si euri, chiar daca are in componenta sa cele trei puteri de mai sus (bîrfele, şmenurile si şuşanalele). Pacat ca, indiferent cum ai socoti, tot unei singuri puteri ii serveste la digestie. Cum ingredientul de baza e barfa (adica, ceva auzit pe la colturi si neverificat din 3 surse) nu e de mirare ca aflu despre mine alte bazaconii si mereu aceleasi, sucite pe toate fetele, banuite sau visate de “copiii glumeti” de la trust care par sa-si permita sa abereze oricat si despre oricine atata timp cat sunt simpatici si comici. Nu stiu de ce s-a ajuns la concluzia ca suma cheltuita in campanie este de 500.000 de euro dar astept cu nerabdare socoteala glumetilor sau macar vreo scrisoare pierduta, ca sa ma dumiresc si eu de ce 500.000 euro si nu 637.000 sau 48.000 sau, de ce nu?, 1.426.700. Probabil, umorul documentat al jurnalistului nu functioneaza decat la sume rotunde.
O alta concluzie de Catavencu, la care astept ceva argumente, este ca as avea mofturi platite de sotul meu. In primul rand nu pricep de ce ar fi atat de grav ca un sot sa plateasca “mofturile” sotiei, mai ales ca nu sunt platite din vreun fond national de investitii, adica de oamenii cei multi care au ramas fara bani si fara case. In al doilea rand, de ce ar trebui sa plateasca sotul mofturile sotiei, atat timp cat ea isi permite sa si le plateasca singura. Am un business care aduce profit, asa ca imi permit. E grav?
Domnule jurnalist de la Catavencu, a-ti dori sa fii parlamentar in slujba oamenilor nu este un moft. Cel putin, nu pentru mine. Am mai facut o rugaminte presei scrise si o repet acum, mai ales celor de la trustul din care faceti parte: nu mai bagatelizati viata si munca oamenilor, idealurile lor! Incercati sa gasiti si sa scrieti despre elementele esentiale, fara prejudecati! Dar nu va invat eu jurnalism, no…?!

Publicat în media. 3 Comments »