Romanii, sclavi pe plantatiile FMI-ului

Daca l-am blamat atat timp pe bietul Boc pentru ca nu a fost in stare sa fie prim-ministru, lasandu-i locul lui Basescu sa taie si sa spanzure in numele tuturor ministrilor, iata ca nici macar Basescu nu mai este seful executivului. Nu este o gluma sinistra, este o realitate. Guvernul Romaniei este acum condus de FMI prin reprezentantul Jeffrey Franks, noul nostru prim-ministru. Dealtfel, domnul Franks, constatand ca seful statului a uitat sa vorbeasca poporului prin vorbe si prefera hahaielile, a luat problema in serios si ne explica, chiar dumnealui, personal, ce hotarari a luat pentru Romania, de unde mai trebuie taiat, cine mai trebuie sa moara de foame si cine sa traiasca.

Cu alte cuvinte, FMI a pus stapanire pe Romania, pentru ca stim cu totii ca “nu cel care gestioneaza un conflict are puterea, ci acela care gestioneaza o datorie”. Iar acum, FMI are puterea asupra acestei tari, cu degetul aratator indreptat catre cei care trebuie sacrificati, viitorii sclavi pe plantatiile Fondului. Ce mai conteaza acum greva doamnei invatatoare Anghel, mitinguri cu zeci de mii de romani flamanzi, medicii si profesorii care incearca sa supravietuiasca cu 150 euro pe luna? Ce mai conteaza cine si ce a votat in Parlamentul Romaniei, cum de o lege care ar fi trebuit sa ne ajute sa traim ceva mai bine este intoarsa de la promulgare.
Nu mai avem guvern, nu mai avem prim-ministru. Jeffrey Franks este dictatorul Romaniei, invitat la ospat de insusi presedintele Basescu. Pretul platit de acest popor este sangeros si nesfarsit. Imprumutul pe care Basescu l-a facut in numele acestui popor ne va arunca, definitiv, la cosul de gunoi al Europei. Mai mult decat atat, Romania se asteapta si la sanctiuni, atat de la FMI cat si de la Uniunea Europeana.
Si acum sa ne amintim de falimentul Argentinei si de sindromul de care ar putea suferi si Romania, cu putin efort. Si acolo a intervenit FMI, cu o solutie ucigasa, asa cum se intampla peste tot.

“Argentina a fost şi încă este izolată internaţional din punct de vedere financiar, funcţionând exclusiv pe baza resurselor interne. Doar că o face cu succes, analiştii economici occidentali grăbinduse să o catalogheze drept o excepţie şi nu o regulă privitoare la vinovaţii de „default”. Însă pentru a înţelege mai bine, trebuie să ne întoarcem în urmă cu 20 de ani.”

Oare vom avea curajul argentinienilor? 

Presedintele Argentinei Cristina Elisabet Fernández de Kirchner