Volodea Tismanetchi, critic de moda pe banii dezbracatilor

Se pare ca domnul Volodea Tismaneanu, fiul nkvd-istilor (kominternisti) de rang inalt Tismanetchi, apasat de responsabilitatea de a infiera comunisti romani – altii decat cei de la putere – simte nevoia sa-si mai ia cate o pauza de cercetare pe baricadele institutionalizarii turnatoriei, facand mici consideratii artistice, pe blogul personal, despre croielile din fashion designul romanesc de ultima ora. Avand in vedere ca Traian Basescu, angajatorul dumnealui, alt comunist care infiereaza comunisti, rasfoind dosare si santajand la drumul mare, isi va lua curand talpasita de la sefia statului, iar robinetul subventional se va inchide, ii recomand domnului Volodea sa-si incerce norocul la revistele cu tipare de rochii pentru femeile care nu-si mai permit sa-si cumpere haine intr-o Romanie curatata de comunisti de catre chiar brava ordonanta Volodea. Inainte de a trece la problemele serioase ale modei vintage si diferentele intre branduri, trenduri si marile case, il intreb direct pe sefului Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania: La cate rochii cumparate de la magazinele „Toate produsele la 15 lei” au renuntat romancele pentru ca Presedintele Romaniei sa va plateasca atat amar de vreme degeaba, domnule Tismaneanu? Cate conserve de fasole ale muncitorilor au ajuns in buzunarele dumneavoastra? Cate alocatii pentru copii, cate pensii de amarat? Faceti socotelile astea in momentele de relaxare de dupa stresul cercetarii! Socotelile fac bine la nervi.

Acel “Look who’s talking!” care ma bantuie ori de cate ori imi arunc ochii pe consideratiile lui Vladimir Tismaneanu despre comunism, m-a incercat si zilele trecute, citind articolul in care era infierata si umila mea persoana, nepoata de nomenclaturist care a indraznit sa-l traga de maneca pe finantatorul cercetatorului, imbracata in zeghe, pe holurile Parlamentului Romaniei.

Domnule Volodea Tismaneanu, sunteti copil de activisti comunisti, de kominternisti. Oboseala cercetarii activitatii lui Leon Tismanetchi, tatal domniei voastre, la Soroca si in cuibarelor comuniste ale NKVD-ului si Komintern-ului, in Basarabia de dupa 27 martie 1918, când NKVD-ul a incercat distrugerea Romaniei prin provocarea asa-ziselor rascoale de la Tatarbunar si Hotin, va face sa uitati ca ati fost coleg cu Nicu Ceausescu, ca v-ati bucurat de toate privilegiile regimului comunist? Sunteti un om cu scoala, un profesionist. Ar trebui sa stiti ce a facut bine si ce a facut rau bunicul meu, Paul Niculescu-Mizil si sa intelegeti de ce “continuu fara jena linia politica a stramosilor”, lucru pe care, cu siguranta, domnia voastra nu vi-l puteti permite, legal.

Sunteti metaforic cand va referiti la zeghea purtata de mine in Parlamentul Romaniei, afirmand ca este cea purtata de intemnitatii in numele idealurilor”luminoase” ale bunicului. „Spleen”-ul vietii bune pe banii romanilor va indeamna la metafore din varful limbii. Mie nu-mi arde de metafore si poezie in Romania Reala. Este prea mare jalea pe aici, domnule, si va inteleg ca, pierzand contactul cu realitatea, va inselati inca o data. Acea zeghe apartine chiar bunicului meu, detinut la Jilava, acel om despre care stiti, cu siguranta, ca a fost unul dintre initiatorii politicii de eliberare de sub tutela Moscovei, in 1964, si a fost direct implicat in relatiile dintre Romania si URSS, in favoarea Romaniei.

Nu bunicul meu a aruncat oameni in puscarie si nu el a fost informator direct implicat in dosarele martirilor romani din Basarabia, multi dintre ei luati de la casele lor, apoi condamnati, maltratati si ucisi fara alta vina decat aceea de a fi romani. Va suna cunoscut? Va suna cunoscut faptul ca intre 28 iunie 1940 si 28 iunie 1950, din Basarabia au disparut un milion de oameni (din 3,3 milioane)? Poate ar fi trebuit sa-l intrebati pe tatal dumneavoastra. Eu va stau la dispozitie cu documente. Cu siguranta sunteti informat, inainte de a informa pe altii, ca am mostenit arhiva bunicului meu, aceea pe care a vrut sa o cumpere Hoover Institution si pe care va invit sa o rasfoiti in vederea demersurilor de depistare a tortionarilor comunisti. Cine mai stie ce surprize referitoare la propria istorie veti avea, cu aceasta ocazie…

In ceea ce-l priveste pe bunicul meu, Paul Niculescu-Mizil, cu siguranta stiti ca a fost primul oficial roman care, in 1968, a luat pozitie impotriva URSS-ului, la invadarea Cehoslovaciei, ca s-a opus deschiderii focului impotriva manifestantilor de la Timisoara, dar, mai ales, ca a fost, cu adevarat, un om de stanga cu vederi liberale, pentru romani. Nu credeti ca a cam trecut vremea in care era suficienta stampila pe fruntea comunistului pentru a fi aruncat la cosul de gunoi al istoriei? Nu cumva cunoasteti si domnia voastra, ca si mine, bisnitari care fac, acum, Romaniei mai mult rau decat a facut orice nomenclaturist comunist, vreodata?

Bunicul meu nu a fost bisnitar, a fost om serios. Ca mediator, direct implicat la nivel extern, a deschis relatiile politice si economice cu China, Vietnam si tarile arabe. Ca ministru de finante, a liberalizat sistemul financiar-bancar, deschizand Romania catre Vest, prin aducerea in tara a Societee General si a altor banci si societati occidentale. Ca ministru al educatiei si invatamantului a luptat pentru eradicarea analfabetismului, a fost initiatorul creselor si a introdus in invatamant limbile straine, altele decat limba rusa, cea vorbita atat de coerent de parintii dumneavoastra, domnule Volodea. Alte si alte lucruri bune pentru tara lui a infaptuit acest patriot, Paul Niculescu-Mizil. Dar, mai ales, bunicul meu si-a permis sa nu fie un abject turnator si un informatoar al securitatii pentru a-si construi o cariera. A trait modest si a murit sarac. A fost un bun profesionist si un iubitor de oameni. A facut pentru Romania cat nu a facut si nu va face niciodata Basescu, ca presedinte, in toate mandatele luate cu japca si cu ajutorul cucutei turnate de domnia voastre in urechile romanilor din diaspora, cu tot cu ajutorul la dosare dat de savantlacurile „cercetatorilor in ale comunismului”.

De asta ma mandresc cu bunicul meu si imi doresc sa-i calc pe urme cat mai apasat. Da, sunt politician de stanga si am fost nepoata de nomenclaturist, acel nomenclaturist descris mai sus – cel asteptat cu respect de secretarul de stat Henry A. Kissinger, niste ani in urma, la “10 pentru Romania” inainte de a se aseza pe scaun – chiar daca nu am apucat sa ma bucur de privilegiile nomenclaturistilor. Domnia voastra v-ati bucurat de toate. Ce au facut parintii dumneavoastra pentru tara asta ca sa meritati toate astea?

Chiar va recomand ca, inainte de a trata la comanda, cu atata superficialitate denigratoare un om de valoarea bunicului meu, sa faceti o cercetare prin Romania Reala si sa-i intrebati pe oameni ce a facut Paul Niculescu-Mizil pentru ei, dupa care sa va duceti si in Basarabia, incepand cu Soroca, si sa va uitati in ochii acelor oameni cand ii veti intrebati cat bine le-a facut tatal dumneavoastra, Leon Tismanetchi. Abia dupa aceea, sa va ganditi cine ar trebui sa vorbeasca si cine sa taca pentru totdeauna.

Dar, dupa cum scriati in finalul articolului in care il comparati pe bunicul meu cu Mussolini, „Nimeni nu trebuie judecat prin genealogie”, nu-i asa?

In ceea ce priveste kitsch-ul politic, trebuie sa intelegeti ca o femeie moderna, ca mine, trebuie sa fie in trend si, cum kitschul politic a fost inaugurat de finantatorul domniei voastre din banii nostri, domnul Presedinte al Romaniei, Traian Basescu, ma conformez.