Traditii de sarbatori

Am un volum pe care il port cu mine in fiecare an, oriunde mi-as petrece sarbatorile de iarna. Volumul “Craciunul” din trilogia “Sarbatorile la romani” al lui Tudor Pamfile. Imi face bine sa-l rasfoiesc, mai ales daca sunt in Liban cu familia lui Jimmy sau pe alte meleaguri pamantesti, altele decat cele natale. Ritualurile colindelor imi amintesc de calatoriile cu bunicii mei, prin tara, de caldura cu care taranii ne primeau in casele lor, de cat de sfioasa eram la primul contact cu copiii satului si la jocurile pe care le puneam la cale in scurt timp dupa ce ne cunosteam si deveneam prieteni.

Iata ca a trecut si Craciunul 2008. Ne asteapta Anul Nou cu o posibila criza economica dar asta nu inseamna ca noi nu trebuie sa-l asteptam cu incredere. Colindatorii vor trece iarasi din casa in casa, cu Steaua si Capra, vor suna din zurgalai ca sa cheme spiritele bune care sa ocroteasca gospodariile si sa aduca belsugul.
Citeam astazi in volumul despre care va vorbeam, cum se organizeaza colindatorii inainte de sarbatori, care sunt criteriile de componenta ale grupului si cat timp le trebuie ca sa invete colindele. Colindele sunt cautate si culese cu migala dar, mai ales, pastrate in mare taina, pentru a nu fi preluate de alte grupuri.
Mi-a placut foarte mult regula stricta prin care sub nicio forma nu puteau apartine aceluiasi grup colindatorii care sa fie certati sau sa fie suparati unul pe altul. Inainte de a incepe pregatirile, este obligatoriu ca cei certati sa se impace si orice confilict dintre ei sa se stinga. Altfel, colindul nu ar functiona si vraja s-ar rupe, iar binele ar parasi comunitatea.

Imi doresc pentru Guvernul Romaniei sa porneasca la colindat tara, dupa regulile strabune ale bunilor colindatori, fara conflicte si in curatenie sufleteasca dar, mai ales, cu lectia bine invatata. Mai mult ca oricand, romanii au nevoie de ocrotire si belsug, iar guvernul are datoria sa “colinde” tara cu folos.
Dar, daca tot vorbim despre traditii, iata ca traditia occidentala a consumismului exacerbat in timpul sarbatorilor a dat navala si la noi. Romanii s-au invatat sa goleasca hipermarket-urile cu fiecare ocazie, indiferent de crize economice sau neajunsuri materiale. Sfarsitul postului de Craciun, care aduce atatea bunatati pe masa romanului, capata, din ce in ce mai mult, conotatii strict pragmatice. Spiritul Craciunului este dat de multitudinea de ambalaje viu colorate care abunda in magazine, si nu de sfintire sufleteasca, bunatate si generozitate.

De sarbatori, romanul consuma mult si ofera putin. Nu ar fi trebuit sa fie invers?