Mandria de a fi roman

Ma doare sa vad ca Romania mea, ca Romania noastra este pur si simplu ingropata de niste conducatori care nu au nici cea mai vaga idee despre patrie, natiune sau bunastarea cetatenilot Romaniei. Parca le-a luat Dumnezeu mintile si, in afara de interesele lor partizane dictate de Zeus, nu mai conteaza nimic. Dar absolut nimic!

Ma doare sa vad ca turismul in Romania este la pamant. Dupa milioane de euro cheltuite pe clipuri publicitare lipsite de profit si scene de lemn de sute de mii de euro, aeroportul Otopeni este gol, nu exista intrari de turisti de parca nu mai avem Voronetul, Sighisoara, Neptunul sau Delta Dunarii. Intamplarea a facut ca aseara sa ma deplasez intr-o scurta vizita in Liban la familia sotului meu si de aceea va vorbesc in cunostiinta de cauza.

Ma doare sa vad ca Libanul, o tara macinata de razboaie, condusa  de un presedinte catolic cu un  prim-ministru  musulman sunit si un vicepriministru ortodox, dar si cu un presedinte al  parlamentului musulman shiit, cu guvern de uniune nationala a reusit sa sfideze criza economica. Procentul de ocupare a locurilor din turism este de 100%, piata imobiliara a explodat, economia duduie. Si asta intr-o tara lipsita de resurse. De ce se intampla asta? Simplu. Libanul este o tara condusa de SPECIALISTI care indiferent de religie sau apartenenta politica pun mai presus decat orice interesul national si bunastarea cetatenilor.

Ma doare sa vad, referindu-ma la interesul national, ca in Romania poeti ca Adrian Paunescu sunt dati uitarii. Oare nimeni nu isi mai aminteste de Cenaclul Flacara? De “ Treceti Batalioane Romane Carpatii”, sau de refrenul “ Tu Ardeal, Tu Ardeal/ Iti suntem osteni, Templul sfant, Templul Sfant, Muntii Apuseni?

Lazlo Tokes a fost ales vicepresedinte al Parlamentului European. Cumva tot printr-o frauda. In Harghita si Covasna se studiaza religia ortodoxa a poporului nostru si istoria sau geografia Romaniei  in limba maghiara, autonomia teritoriala fiind dezideratul de 20 de ani al UDMR si al lui Lazlo Tokes.Suntem prea prinsi cu luptele fratricide ca sa ne mai amintim de Mihai Viteazul, de Horea sau de Avram Iancu.

Ma doare sa vad ca si la acest Campionat Mondial nu am auzit “ Desteapata-te romane”. Eram o forta in fotbal. Umileam Columbia si Argentina. Anglia si Portugalia. Imaginati-va cum ar fi amutit vuvuzelele driblingurile lui Hagi sau sprinturile lui Raducioiu. Din pacate sunt prea ocupati cu luptele dintre cluburi pentru a ne pasa de echipa nationala.

Ma doare sa vad ca parca nu mai avem mandria de a fi romani. Cu toate acestea, asa cum imi place mie sa spun, am credinta ca “ vom fi iarasi ce-am fost, ba mai mult decat atat”.