Curtea Scolii 136 Este Curata

Multumesc domnului Primar al sectorului 5, Marian Vanghelie, pentru importanta mana de ajutor pe care mi-a acordat-o, 3 zile la rand, pentru curatarea gunoiului si zgurii din Curtea Scolii 136, scoala din colegiul meu, in vederea viitorului Turneu de Fotbal care va avea loc curand.

Recunoastere si recunostinta la inceput de an

Citeam, ieri, declaratia ex-contracandidatului meu la alegerile parlamemntare, Gigi Becali, referitoare la echipa mea de suflet, Steaua Bucuresti: „Nici bani nu mai bag, pe cuvant, nu ma mai intereseaza. Nu mai cumpar jucatori, nu mai sunt entuziasmat. Am facut totul cu energie, cu pasiune si nimeni nu recunoaste„. Am realizat ca cele mai mari insatisfactii le poti avea numai atunci cand oferi doar pentru a primi ceva in schimb. De cele mai mult ori nu primesti nimic in schimb, in afara bucuriei ca ceea ce ai oferit a facut fericit pe cineva, l-a bucurat sau macar l-a multumit. Este paguboasa dorinta noastra de a ni se acorda recunostinta, de a fi aratati cu degetul si adulati ca fiind cei bani, cei darnici, necesitatea noastra de a ne reconfirma mereu si mereu in ochii celorlalti. De aici pana la exacerbarea imaginii de mari filantropi nu este decat un pas, pentru ca imaginea devine totul, de cele mai multe ori.
Incepand cu miile de necunoscuti care trimit un euro intr-un cont pentru a salva un copil de la moarte, continuand cu la fel de necunoscutii cu mari averi pe care le ofera in intregime celor care au nevoie, pentru o cauza sau pentru o idee, lumea filantropica reala, substantiala, nu are nevoie de recunostinta celui care a primit darul lor. Bucuria de a oferi este suficienta.

Alegerea mea ca deputat nu este un titlu de glorie sau un motiv de satisfactie. Am candidat fiind convinsa ca promisiunile mele vor avea finalitate. Am crezut in mine si in oamenii care m-au ales. Am cunoscut Romania reala acolo, in Colegiul 20. Consider ca orice parlamentar ales are o misiune, iar pentru a fi parlamentar ai nevoie de vocatie, precum dascalii, medicii sau preotii. Aceea de a oferi semenilor tai fara a astepta recunostinta. Pana la urma, nimeni si nimic nu ne-a obligat sa candidam, a fost un act de vointa dar, mai mult decat atat, un act de asumare. Chiar trebuie sa ne respectam promisiunile si astfel sa nu inselam increderea alegatorilor nostri pe care ii reprezentam in forul legislativ al tarii.

In ceea ce ma priveste, facand o retrospectiva a candidaturii mele, pot spune ca intr-adevar sunt o invingatoare. Destinul a facut sa am un contracandidat foarte puternic. Pe Gigi Becali. “Razboinicul Luminii” era cunoscut si de elevii de la scoala primara. Charisma sa era sinonima cu “valizele de bani” sau cu echipa Steaua Bucuresti. Eu eram “aia mica”, femeia fara mare experienta politica, cea care ar fi trebuit sa demonstreze ca votul uninominal inseamna sa te faci recunoscut de alegatori prin fapte, sa le intelegi doleantele, sa ai proiecte viabile, sa crezi cu tarie ca poti schimba ceva in bine pentru cei care te voteaza.

Stiam ca temperamentul vulcanic, de vesnic “invingator” si “filantrop” al lui Gigi Becali se va manifesta cu invective la adresa la mea si a familiei mele. “Tiganca” si “piticania” sunt cele mai inteligente argumente ca dumnealui merita sa castige locul de deputat in Parlamentul Romaniei. Din fericire, poporul roman nu gusta mahalagismele. Se amuza, rade de clownii politici dar voteaza cu deplina maturitate.

In noaptea de Revelion, un “senior” din Ferentari m-a recunoscut la Romexpo si m-a tras de-o parte. “Oana, ce ai reusit tu nu a reusit nimeni pana la tine…”. “La ce va referiti?”, l-am intrebat. “Daca nu erai tu, intra Becali in Parlament. Asa ca, el nu a intrat si se duce iar nepotu’meu la scoala”. “Dar de ce nu mai mergea?” “Pentru ca vroia sa se faca Gigi Becali.”

Cand un copil vrea sa te voteze inseamna ca te afli pe drumul cel bun

In valtoarea evenimentelor (nu e usor sa fii candidat in alegeri) trecusem cu vederea faptul ca pe data de 30 noiembrie, ziua intaielor alegeri uninominale din Romania, este si ziua Sfantului Andrei, sfantul care a crestinat tara noastra. Am sesizat coincidenta cand am luat legatura cu parintii lui Andrei, baietelul bolnav de leucemie. De ziua numelui lui, Andrei va primi medicamentul care ii este indispensabil pentru a se insanatosi si pot spune, fara urma de ipocrizie, ca este si cel mai important gest individual pe care l-am facut in ultimul timp. Daca fiecare om cu situatie materiala buna ar face un astfel de gest, macar in preajma sarbatorilor Craciunului, ar fi mai putina tristete si disperare in Romania.

Ieri am avut o alta zi plina in familia Colegiului 20, colegiu in care candidez. In prima parte a zilei am fost inconjurata de copiii de la scolile 148 si 136. Copii mai veseli sau mai necajiti, mai bine sau mai prost imbracati, din familii de rromi si de romani. Gardul pe care l-am promis este aproape terminat. Astfel, elevii vor fi protejati, pentru ca este un gard inalt si solid peste care nu se poate trece foarte usor.

Apoi, din Dragomiresti, unde problemele stringente sunt cele care tin de lipsa canalizarii, a apei curente si strazile neasfaltate, am trecut pe Soseaua Nicolae Petre si pe alte strazi pe care a inceput, deja, asfaltarea. Trebuie sa recunosc ca am stat “cu biciusca” pe firma de constructii care se ocupa de aceste strazi si lucrurile merg destul de bine.

In parcul Humulesti, ma asteptau cca 400 de locuitori din zona. Parcul este si el aproape terminat, asa ca, pentru sarbatorile de iarna locuitorii vor avea un alt spatiu de odihna si distractie, in afara parculetelor de joaca pentru copii de pe strada Iacob Andrei care sunt amenajate, deja, si isi astepta vizitatorii.

Ieri am intalnit oameni preocupati, cu probleme dar si cu speranta si multi, multi copii veseli si energici. M-au topit imbratisarile lor. O fetita m-a luat de gat si mi-a soptit ca vine sa ma voteze cu mami si tati. Mi-a prins bine aceasta infuzie de incredere si curatenie sufleteasca. Ma simteam si eu un copil mare si responsabil printre alti copii care au nevoie de mine. Stiam asta dar abia acum am inteles, cu adevarat, uriasa fericire a celui care ofera, fericire cu mult mai mare decat a celui care primeste.

Cand un copil vrea sa te voteze, inseamna ca te afli pe drumul cel bun!

Proiectul “Ambulanta”

Am lansat acest proiect pentru locuitorii Colegiului 20, cu cateva saptamani in urma. Ferentariul este una dintre zonele defavorizate ale Capitalei si cazurile de imbolnaviri grave sunt foarte frecvente. Tuberculoza pulmonara, declarata ca eradicata in Europa, dibetul, ciroza hepatica, bolile cu transmitere sexuala sunt boli des intalnite in colegiu. Familii intregi, cu numerosi membri, nu au acte de identitate si, ca atare, nu au asigurari de sanatate. Nu au posibilitatea sa mearga la medic sau sa-si procure medicamentele necesare. Multi dintre locuitori traiesc in locuinte insalubre, igrasioase, isi cresc copiii pe maldare de gunoi, nu au suficienti bani pentru a cumpara alimentele de baza.
Pot continua, aducand in discutie mentalitatile sau lipsa de educatie. Pana la teoriile inteligent expuse, este nevoie de o mana de ajutor directa, urgenta, pentru acesti oameni care, deseori, cheama Ambulanta cand este prea tarziu. Toate acestea m-au facut sa pornesc acest proiect care, pana acum, a avut succesul scontat.
Marti si miercuri, peste 1000 de oamani de toate varstele au trecut pe la “Ambulanta” de langa sediul meu de campanie, din Calea Ferentari. Li s-au facut controale medicale si au fost consiliati de medici in diverse probleme de sanatate dar, cei mai multi au preferat testele de glicemie si cele pentru masurarea tensiunii arteriale. Nu cunosc, inca, date certe despre starea de sanatate a celor testati dar voi veni cu completari, curand.
Ieri, locuitorii din Ferentari l-au avut in mijlocul lor pe domnul Primar General Sorin Oprescu, caruia ii multumesc ca a acceptat invitatia mea. Dumnealui a fost prezent acolo ca primar dar si ca medic si nu putine au fost intrebarile care i s-au pus, cele mai multe tinand de imbunatatirea sistemului sanitar si a infrastructurii, in zona. De data aceasta am avut certitudinea, pe viu, ca domnul Oprescu este un primar iubit, in care oameni au incredere.
Proiectul “Ambulanta” nu se opreste aici, indiferent de rezultatele scrutinului de la sfarsitul lui noiembrie. El va continua pana la normalizarea starii de sanatate in colegiu si chiar dupa. O mana de ajutor, in plus, nu strica niciodata. Cu aceasta ocazie salut atitudinea si umanismul bloggerilor care isi ajuta semenii si care vor sa traiasca intr-o tara sanatoasa si curata.

Photobucket - Video and Image Hosting

Photobucket - Video and Image Hosting

Photobucket - Video and Image Hosting

Adrian Boioglu Adrian Nastase Adrian Paunescu Anca Alexandrescu Bibliotecarul Blogul SCE PSD Catalin Tolontan Ciococioco Corina Cretu Cristian Sutu Diana Dragomir Gabriela Cretu Gabriela Savitsky George Becali Hahalere Ioan T. Morar Ion Iliescu Mihnea Georgescu Mircea Geoana blog Moshe&Mordechai Nasii O fata din Ferentari  Roxana Iordache Sorin Oprescu Sorin Platon Victor Ciutacu Yoda

INVITATIE LA CONCERT

Photobucket - Video and Image Hosting

Photobucket - Video and Image Hosting

Abandonul scolar in Colegiul 20

Una dintre problemelele cu adevarat stringente ale Colegiului 20 este abandonul scolar. Cartierul Ferentari se afla pe primele locuri la acest capitol. Sute de copii nu sunt inscrisi la gradinita sau la scoala. Alte cateva sute abandoneaza cursurile inca din scoala primara sau gimnaziu, multi trecuti de 14 ani, nu au nici macar buletin de identitate. Din pacate pentru sistemul educational romanesc, in general, si pentru cel din Colegiu 20 in special, abandonul scolar a atins cote alarmante in anul 2008. Rata abandonului scolar la nivelul educatiei primare e de doua ori si jumatate mai mare acum, fata de anul 2 000, iar la clasele V-VIII a crescut de mai mult de trei ori . Si asta, in timp ce profesorii cer marirea salariilor cu 50%. Sa speram ca, odata cu marirea salariala, va creste si eficienta actului didactic si, prin urmare, calitatea invatamantului romanesc. Este adevarat ca educatia incepe din familie, ca anturajul este important in formarea tinerei generatii. Chiar si asa, cu parinti care nu se ocupa de copiii lor, profesorii si asistentii sociali ar putea avea multe de spus si de facut pentru ei.

Dealtfel, tot mai mulţi elevi din România abandonează scoala. O arată raportul Ministerului Educatiei privind starea invatamantului. In acest moment Romania se afla mult peste nivelul celor mai multe dintre statele membre sau care au aderat recent la Uniunea Europeana in privinta aceasta. Anul trecut, rata abandonului scolar, in cazul Romaniei, a fost de 19,2%. Procentul este de 3 până la 5 ori mai mare fata de state precum Slovenia cu o rată de 4,3%, Polonia 5% sau Republica Ceha 5,5%.

Poate ar fi mai simplu de inteles, daca s-ar cunoaste faptul ca, in Romania, educatia unui copil are un cost mai mic decat acela al intretinerii unui adult in inchisoare si mult mai mic decat costul intretinerii unei familii din ajutorul social pe termen lung.
• Cost anual pentru educatia unui copil – 486 de euro (sursa MEN).
• Costul intretinerii unui adult in inchisoare – cca 300 de euro pe luna.

Din pacate, guvernul Tariceanu nu a demarat niciun program politic pentru a preintampina si elimina aceasta problema a abandonului scolar. Dupa ce voi deveni deputat de Bucuresti voi inainta Parlamentului un proiect de lege care sa cuprinda solutii clare pentru rezolvarea acestei probleme nevralgice a sistemului social romanesc.

O alta mare problema este integrarea copiilor rromi in sistemul de invatamant romanesc. In Colegiul 20 elevii rromi reprezinta majoritatea celor care abandoneaza scoala, iar in Romania, copiii rromi nescolarizati reprezinta 80%. Media nationala de inscriere la gradinita este 67%, iar inscrierea copiilor rromi este doar un sfert din media nationala

Amintesc tuturor ca in anul 2000, ministerul Educatiei din guvernul Adrian Nastase a inceput un proces semnificativ de elaborare a unei strategii de nivel national in domeniul invatamantului, destinate si acestei categorii de copii.

“Modelul romanesc” de imbunatatire a situatiei educationale a copiilor si tinerilor rromi urmareste atat refacerea echitatii in educatie cat si asigurarea de sanse egale pentru copiii rromi in sistemul de predare in limba materna. Mai mult decat atat, e importanta consolidarea educatiei de baza in limbile minoritatilor, inclusiv in limba romani, in vederea conservarii si dezvoltarii identititatii culturale.

Elaborarea “Strategiei privind stimularea particiarii la educaţie a copiilor si a tinerilor rromi” si intocmirea planului de stimulare a participarii scolare si de reducere a abandonului scolar in randul populaţiei de rromi sunt activitati ce necesita conditii concrete de timp si spatiu si un foarte exact cadru legislativ.

oana niculescu-mizil, sectorul 5, ferentari

Pana atunci, insa, am raspuns solicitarii Asociatiei Ovidiu Rom, cu care colaborez de mai multi ani. Dumnealor desfasoara un proiect serios in sectorul 5 al Capitalei, pentru combaterea abandonului scolar. Prin intermediul Fundatiei “Oana Niculescu-Mizil” voi plati burse pentru 10 copii merituosi, care provin din familii nevoiase, dar invata bine, au rezultate bune. Voi avea grija ca acestia sa primeasca, in fiecare luna, cate 2 milioane de lei, timp de un an scolar. Fireste ca bursele vor fi urmarite pentru a avea siguranta ca merg acolo unde trebuie.

Mi-ar face placere sa cunosc parerea voastra despre aceasta problema si va astept cu opinii.

Adrian Boioglu Adrian Nastase Adrian Paunescu Anca Alexandrescu Bibliotecarul Blogul SCE PSD Catalin Tolontan Ciococioco Corina Cretu Cristian Sutu Diana Dragomir Gabriela Cretu Gabriela Savitsky George Becali Hahalere Ioan T. Morar Ion Iliescu Mihnea Georgescu Mircea Geoana blog Moshe&Mordechai Nasii O fata din Ferentari  Roxana Iordache Sorin Oprescu Sorin Platon Victor Ciutacu Yoda

In afara subiectului, m-as bucura sa imi faceti oanoarea de a ma introduce in lista de preferinte, pe blogurile voastre. Eu va am in lista mea. Va multumesc!

Zambetul lor merita totul

Ieri am fost inconjurata de copiii din Ferentari. Nu vreau sa cad in patetism dar asta este tot ce-mi doresc: sa am copii pe care sa-i ingrijesc si sa-i invat tot ce stiu, sa-i rasfat, sa-i cresc. S-ar putea spune ca iubesc atat de mult copiii tocmai pentru ca nu am avut parte de propriul meu copil, cel pe care mi l-am dorit si inca mi-l mai doresc. De mica, am crescut printre copii, am avut prieteni, mi-a placut sa comunic cu cei de varsta mea, am fost si sunt o fire deschisa, dispusa sa impartaseasca dar sa si invete mereu de la ceilalti. Ieri m-am aflat printre ei, ne-am jucat impreuna, am stat la povesti cu ei si parintii lor, am sarbatorit o frumoasa zi de toamna, cu baloane colorate si vata de zahar. A venit si o trupa de teatru in Parcul Ferentari, personajele din povesti au urcat pe scena, clownul a coborat printre pustii ocupati sa isi picteze nasucurile si sa-si deseneze mustati. Cel mai important este ca ei s-au jucat impreuna, rromi si romani, au ras, iar parintii lor care, la inceput, erau circumspecti, au inceput sa zambeasca si, in final, au ras si ei, alaturi de copiii lor. Parintii doresc sa isi creasca pruncii sanatosi, sa le ofere viitorul pe care il merita, intr-o lume curata si sigura. Si eu vreau ceva pentru acesti copii. Totul!

Zambetul lor merita totul!

Photobucket - Video and Image Hosting

Photobucket - Video and Image Hosting

Photobucket - Video and Image Hosting

Photobucket - Video and Image Hosting

Photobucket - Video and Image Hosting

Photobucket - Video and Image Hosting