Despre Apararea Drepturilor si Libertatilor Presei

Ieri am participat la dezbaterea publica „Apararea Drepturilor si Libertatilor Presei” care s-a tinut la Palatul Parlamentului, alaturi de alti colegi parlamentari si, cum era si firesc, alaturi de reprezentanti importanti ai massmedia romanesti, membri ai Grupului pentru Apararea Drepturilor și Libertatii Presei și ai Centrului pentru Jurnalism Independent.

Tema centrala a dezbaterii a fost oportunitatea incercarii CSAT-ului de a oficializa,  pentru prima data în istoria post-decembrista a Romaniei, documentul care sa trateze campaniile de presa și institutiile mass-media ca „vulnerabilitati” pentru securitatea naționala si asta pentru ca Strategia Naționala de Aparare, aprobata de chiar Consiliul Suprem de Aparare a Tarii (CSAT) in 22 iunie 2010, consemneaza la capitolul „Vulnerabilitati”: „fenomenul campaniilor de presa la comanda cu scopul de a denigra institutiile statului”. In perioada următoare, Parlamentul Romaniei urmeaza sa se pronunte prin vot final asupra propunerii de Strategie.

Opinia mea a fost cea firesca, democratica si anume ca libertatea de exprimare este primul semn al democratiei. Marele castig al Revolutiei a fost si ramane dreptul la libera exprimare, Presa Libera. Comunicarea este vitala omenirii, iar presa este o forma de comunicare in masa. Mai mult, presa unor vremuri reflecta chiar vremurile si reactia maselor la miscarile politice, sociale, economice ale acelor vremuri.  Pe de-o parte, nu trebuie sa ne miram ca in aceste vremuri pe care le traim presa este dura, uneori sarcastica. Adevarul Romaniei Reale cere asta, cere o presa care sa echilibreze raportul de forte intre puterea de conducere si cetatean. Pe de alta parte, nu trebuie sa ne mire nici ca presedintele Romaniei afirma ca „presa poate atenta la siguranta nationala” atat cat politistii au fost acuzati in acelasi fel in urma protestului  lor. Presa este o putere in stat iar cei care nu aleg calea corecta nu agreaza marea putere a presei. Sa nu uitam ca cenzurarea presei de catre aparatul puterii este primul si cel mai sigur semn al dictaturii.

Eu, personal, ca simplu cetatean dar si ca politician si deputat in Parlamentul romaniei sunt impotriva cenzurii de orice fel in presa, in afara cenzurii adevarului si aici amintesc un adevar pentru jurnalisti – „Cuvintele pot naste si pot ucide” – ei, jurnalistii, la randul lor, isi asuma imaginea si chiar viata celor despre care scriu, asa cum oamenii politici, precum toate persoanele publice, trebuie sa-si asume propriile reactiil in public si protocolul, pentru ca presa este ochiul crud al intregii societati.

Asta nu inseamna ca nu mi-as dori ca jurnalistii din toate massmedia sa respecte adevarul si sa-l arate netrunchiat, iar mesajul lor catre societatea civila sa fie onest. DAR TOATE ACESTEA SE REGLEAZA IN TIMP: O PUBLICATIE CARE NU RESPECTA ADEVARUL NU VA FI RESPECTATA DE CITITOR SI NU VA AVEA CREDIBILITATE

Si daca tot s-a folosit termenul de “autoreglemantare” prin interventia legii, mi s-a parut firesc sa intervin si sa argumentez ca jurnalistii romani stiu ce trebuie sa faca, iar daca nu stiu sau nu respecta deontologia profesiei lor for fi decredibilizati in ochii opiniei publice, oricum. Incercarea de a controla si de a pune pumnul in gura presei este egal cenzura . Domnului Mircea Toma care a facut referire la filmuletul “pumnul prezidential” din campania electorala si care a propus  o „pedeapsa” aplicata trustului de presa care a difuzat acel filmulet, in cazul in care Strategia va fi adoptata de Parlament in forma actuala, i-am pus intrebarile: “Din ce categorie face parte filmul, vulnerabil sau amenintator, si la adresa cui?” si care ar putea fi pedeapsa pe acre ar propune-o pentru trustul respectiv?
Nu a raspuns nimic multumitor si, sincer vorbind, nici nu prea avea ce.

La ora actuala presa s-a mutat in online. Eu, de exemplu, pe blogul meu si pe retelele sociale  nu cenzurez niciodata comentariile, decat in situatii cu totul speciale. De-asta am atat de multi prieteni. Am avut, am si intentionez sa am si de acum inainte o relatie excelenta cu presa.