Oana Niculescu-Mizil in Evenimentul Zilei

Oana Niculescu-Mizil in Evenimentul Zilei.

„Uitati, în cireşul ăsta, mă căţăram până sus”, arată Oana spre copacul din curtea cu gazon, din spatele căsoiului. Într-un colţ al grădinii e şi o piscină mică…

 

cu fratele meu, Razvan, si bunicul Paul Niculescu-Mizil

Reclame

Atentat la siguranta nationala?

Maine, Curtea Constitutionala a Romaniei va decide daca taierea pensiilor si salariilor bugetarilor reprezinta o decizie legala conforma cu litera si spiritul Constitutiei. Este poate cea mai importanta decizie a Curtii de la infiintarea sa. Am deplina incredere ca judecatorii Curtii vor opri acest genocid economic si social.

Romania este in aceste zile sub ape. Parca s-a suparat Dumnezeu pe noi. Astea ne mai lipsea acum. Dupa ce ca romanii au pensiile si salariile hacuite se revolta si natura. Imi amintesc de anul 2005 si de peregrinarile presedintelui Basescu in lzonele inecate de inundatii. Zecile de vizite la podul de la Maracineni cu toata presa dupa domnia sa, cu cizme de cauciuc in picioare si caciulita aceea simpatica pe cap. Era o adevarata intrecere intre premierul de atunci si presedinte: cine ajunge primul la napastuiti. Cu toate acestea, singurele masuri concrete au fost casele lui Gigi Becali de la Vadu Rosca si campaniile televiziunilor.

Din pacate, cred ca, dupa episodul Hoara, nu vom vedea picior de premier sau presedinte in localitatile sinistrate. Oricum, se pare ca Traian Basescu este preocupat de un cu totul alt cod portocaliu. Asa cum scria presedintele Adrian Nastase referitor la arestarea lui Dan Diaconescu , este vorba despre un “Cod portocaliu de atentionare pentru prietenii lui Traian Basescu” .
Arestarea lui Dan Diaconescu copiaza la indigo episodul Gigi Becali. In plina criza de imagine a puterii odata cu taierea pensiilor si a salariilor, poporul are nevoie de un nou circ mediatic ca sa treaca neobservata o eventuala decizie negative a Curtii. Nu voi comenta, pentru ca inca nu cunosc speta, arestarea lui Dan Diaconescu. Insa , nu pot sa nu ma intreb si sa va intreb: atunci cand Traian Basescu si Emil Boc faceau intrecere in campania electorala la numarul de aparatii la OTV, Dan Diaconescu nu reprezenta pericol public? Nu trebuia, el, oare arestat? Traian Basescu a castigat alegerile si datorita lui Dan Diaconescu si televiziunii lui populare! Si pentru ca tot vorbeam despre pericolul public, acesta este reprezentat in opinia mea de toti cei care au mintit poporul cu televizorul ca vor trai bine, ca pensia le va fi marita, ca salariile vor creste cu 50% si, dupa ce au castigat Puterea, i-au aruncat pe romani in mizerie.

Update: “fenomenul campaniilor de presă la comandă cu scopul de a denigra instituţii ale statului, prin răspândirea de informaţii false despre activitatea acestora”, dar şi „presiunile exercitate de trusturi de presă asupra deciziei politice în vederea obţinerii de avantaje de natură economică sau în relaţia cu instituţii ale statului” reprezinta,in opinia CSAT , amenintari la siguranta nationala.

Intelegem acum acuzatia de santaj pentru Dan Diaconescu? Si inca o intrebare: Decizia Curtii Constitutionale de maine, in cazul in care ea ar statua genocidul social, poate fi un atentat la siguranta nationala?

Raspuns lui Ioan T. Morar

Domnule Ioan.T. Morar, si eu va raspund cu intarziere, din aceeasi lipsa de timp. Sunt in plina campanie electorala si vreau sa inving. Mi-ati pus niste intrebari pertinente, mi-ati ridicat si mingea la fileu in cateva randuri, ati fost si ironic “bine dozat”. Toate astea ma ajuta sa imi exprim nestingherita opinia si sa arat cititorilor mei si ai lui Morar o Oana Niculescu-Mizil pe care, probabil, nu au cunoscut-o niciodata. Recunosc, ma simt flatata ca nu ati ignorat un candidat “atipic” pentru jurnalisti, unul care nu-si face temele si nu invata pentru teza, mai ales ca de atatea “teze” sunt satula. Dealtfel, la teorie multi sunt premianti, practica ii omoara. Va consider un jurnalist de prima clasa. Nu spun asta pentru a va flata. Sunt extrem de sincera de felul meu, asa cum m-a invatat bunicul, Paul Niculescu-Mizil. Nu ma voi dezice de acest om care mi-a marcat caracterul si existenta si voi defila cu el si la bine si la rau pentru ca eu l-am cunoscut mai bine decat il cunosc jurnalistii, micii sau marii intriganti, cei care nu m-au scos din “pui de comunist” ani de zile.
Recunosc ca urmaream cu mare placere si amuzament prestatiile dumneavoastra copioase din cadrul grupului “Divertis”. Un umor sarcastic si inteligent, marca Toni Grecu. Regret retragerea lui din grup, la fel cum imi pare rau ca Gyuri Pascu a parasit formula care a facut celebru “Divertisul”.
Am spus ca ma simt flatata ca un ziarist si blogger de talia lui I.T. Morar a ridicat manusa pe care am aruncat-o aici, pe blog, jurnalismului romanesc tip “cocos de munte adus la curte” de talie marunta, neinteresat de adevarul in sine, ci de forma si culoarea lui, mai ales ca imi amintesc o emisiune televizata in care I.T.Morar era acuzat de Cristian Tudor Popescu de nu stiu ce no-combat-uri jurnalistice si asta pentru ca Academia Catavencu, varful de lance al pamfletului din presa romaneasca, fusese preluata de un “personaj dubios”, in opinia lui CTP. Atunci, I.T. Morar a devenit fiara, fara sa muste letal. A demontat punct cu punct “acuzatiile” presedintelui Clubului Roman de Presa, in conditiile in care Cristian Tudor Popescu era unul dintre cei mai titrati ziaristi din Romania. CTP a inchis telefonul, complet jenat de logica replicilor dumneavoastra. In acest context, orice opinie argumentata din partea dumneavoastra ma onoreaza si merita o replica.
Domnule I.T. Morar, sa revin la “oile” mele, fara sa-mi doresc sa moara cea a contracandidatului si nici sa ma victimizez, pentru ca nu sunt mielul de sacrificiu al nimanui. Ziarul “Cotidianul” nu a exagerat in priviinta “calitatii” raspunsurilor mele. Doar le-a scos din context apasand pedala de frana si acceleratie in acelasi timp. Oricare ziarist cu un condei bun si sinapse functionabile poate “sa faca praf” pe cineva, indiferent cata scoala are acel om, cate doctorate sau realizari. Chiar daca ar avea de-a face cu “cel mai prost candidat”, un ziarist adevarat nu lanseaza verdictul ghilotinant decat daca are o minima certitudine ca a conchis onest. Fara sa fiu jurnalist si fara sa ma documentez, ii pot demonstra domnului care a scris articolul ca sunt candidati “mai prosti” ca mine.
Inainte sa va intreb de ce vi se pare curios ca un om “realizat” sa doreasca sa faca ceva bun pentru semeni, ca parlamentar, as vrea sa revin asupra “vreascurilor” atat de mediatizate si asupra “minciunii” mele cum ca as fi cules vreodata vreascuri ca sa ma incalzesc. Domnule Morar, nu tot ce pare exista, cum nu tot ce exista se vede. Recunosc ca nu am fost inspirata spunand adevarul celor care nu l-ar putea crede vreodata. Frustrarea post-revolutionara in ceea ce priveste “puii de noemenclaturisti” persista si va persista intr-o tara saraca, numai ca eu sunt candidat la alegerile uninominale, iar tendinta presei de a-i baga pe toti in aceeasi oala nu este corecta. Eu nu reprezint, la alegeri, clasa “puilor de nomencalturisti”, ma reprezint pe mine-insami si pe cei care vor vota pentru mine, ca deputat. Din acest motiv m-am auto-inculs in categoria candidatilor “atipici” pentru presa. Nu tin mortis sa invat tomuri cu strategii manipulatorii ca sa “dau bine” pe sticla sau in ziare. Prefer sa-mi fac treaba in colegiul 20. Oamenii de acolo sunt mai putin interesati de originea mea sau de notele de la test-drive. Ei vor sa fie ajutati, iar eu voi face asta.
Domnule Morar, doamnelor si domnilor jurnalisti, un om care ia lovituri sub centura inca din copilarie, fireste ca are stomacul tare. Va rog sa dati, eu promit sa incasez dar nu ma obligati sa si inghit tot ce afirmati despre mine! Aveti rabdare pana vidanjez tot Ferentariul. Mai bine ati merge cu mine acolo, cu laptop-ul. Cu siguranta ati avea ce rumega pentru a scrie un nou articol de succes despre Oana Niculescu-Mizil.