Spitalele romanesti, anticamerele puscariilor si ale cimitirelor

Spitalele romanesti, anticamerele puscariilor si ale cimitirelor

Aseara am fost invitata la Antena 2, emisiunea lui Mandruta, “Nimic Important”, la o discutie despre un subiect extrem de important, cel al drogurilor etnobotanice. Nu mai este un secret faptul ca am inceput campania “Spune NU drogurilor!” care s-a lansat pe data de 20.11.2010, in municipiul Calarasi si care, ca prim pas, a urmarit strangerea a 5000 semnaturi de la cetatenii Calarasiului pentru inchiderea celor 3 magazine care vand droguri etnobotanice in oras. Primarul orasului a fost de acord ca, la 5000 semnaturi ale populatiei aceste magazine sa fie inchise, iar acum avem peste 3000 de semnaturi.

Nu mai este un secret nici faptul ca in Calarasi numarul cazurilor de tineri afectati de drogurile etnobotanice a luat proportii infricosatoare.  Acest “trafic de droguri legalizat” face ingrozitor de mult rau tinerilor si, fireste, parintilor si profesorilor, intregii societati. Daca, in tara, astfel de magazine, dupa ce au fost inchise, s-au redeschis si mai infloritoare, iar la multe dintre ele a fost returnata si marfa confiscata, gasesc ca presiunea opiniei publice este singura solutie, pana la momentul legiferarii inchiderii definitive a “magazinelor de vise”.

Spitalele romanesti sunt goale de medici si pline de copii in stare foarte grava in urma consumului de droguri etnobotanice. Medicii au plecat din tara din cauza lipsurilor de tot felul si, fireste, la indemnul Presedintelui Romaniei. Elevii isi cumpara droguri din banii de merdenele pusi unii peste altii si se drogheaza pana mor sau sunt dusi la spital. De la spital, daca scapa, putini dintre ei se intorc la scoala. Cei mai multi vor fi inchisi, in cativa ani. Pentru ei, spitalele Romaniei sunt anticamerele celulelor puscariilor. Sau ale cimitirelor.

Modelul este unul cunoscut. Sunt si politicieni care se imbolnavesc brusc si intra in spital ca sa nu infunde puscariile. Probabil de aceea le goleste Puterea pe toate, ca sa creeze spatiu suficient pentru cei care-si vor petrece un timp la spitalele-hotel, anticamerele puscariilor.

Tuturor celor care mi-ati scris inainte si in urma acestei emisiuni va promit ca nu renunt la lupta impotriva acestor magazine ale mortii. Va invit pe toti sa va alaturati acestei cauze! Hai sa ne salvam copiii!

http://www.causes.com/causes/547979-spune-nu-drogurilor?m=d89d19e2&recruiter_id=129659195 

Dau, mai jos, doua dintre  mesajele primite pe Facebook pe acest subiect (cu voia dumneavoastra, nu voi divulga numele doamnelor):

December 1 at 12:13pm

Numele meu este (…) si vreau sa te felicit pentru cea ce esti si pentru a spune lucrurilor pe nume! Asa da! mi-as dori ca societatea sa te perceapa corect! ai fost minunata la emisiune! Admirativ curajul tau! sunt alaturi de tine si tin pumnii stransi pentru reusita impotriva inchiderii magazinelor de moarte!!! Fratele meu m a parasit pe 7 august ac in urma consumului de etnobotanice!!! A fost un suflet MINUNAT! un copil de 33 ani care sa pierdut in aceasta lume urata…..Viata mea si a fam noastre nu va mai fi niciodata frumoasa fara el!
Ma ofer voluntar in campania asta de inchidere a vanzarii LEGALE a mortii sigure,numita etnobotanice!!!
iTI MULTUMESC DIN TOT SUFLETUL!
o zi minunata,plina de reusite!

*
 
December 1 at 1:10pm
 
Doamna Niculescu, am vazut aseara impreuna cu mama, emisiunea de la antena 2! Ne-au dat lacrimile,cand am vazut ca exista cineva care se gandeste si la noi si poate face ceva, pentru cei pusi in situatia, de ai vedea pe cei dragi cum se sting sub ochii nostrii si noi nu putem face ceva.
Am un frate (22 ani) consumator si multe alte cunostiinte in situatia de a avea sanatatea la pamant, carora doctorii nu le dau prea multe sanse de supravietuire. Va rog mult, spuneti-ne cum putem face posibila cat mai repede cu putinta, pentru legea sa inchida aceste magazine „vanzatoare de moarte” cum bine le-a spus domnul Mandruta! Doresc sa imi dedic tot timpul meu liber acestei actiuni!
Va multumesc din toata inima pentru tot!
Astept cu maxim interes raspunsul dumneavoastra!
Va multumesc din toata inima pentru ceea ce faceti!
Reclame

Amelia Antoniu si Alice Roxana Preda Intr-o Lume Normala

Starea Ameliei Antoniu este uşor mai bună, dar încă nu se poate spune că poate respira singură. Medicii fac experimente uşoare care nu îi pun viaţa în pericol”, a spus purtătorul de cuvânt al Spitalului Universitar de Urgenţă Bucureşti (SUUB), Bogdan Popescu.

Starea celeilalte paciente, Alice Roxana Preda, este staţionară, însă în continuare foarte gravă. „În al doilea caz putem spune că starea pacientei rămâne în continuare foarte gravă, chiar dacă este uşor staţionară„, a precizat Popescu. (adevarul.ro)

Citim astfel de articole, ascultam stirile si, fara sa stim, cu adevarat, din ce motive paciente ca Amelia Antoniu sau Alice Roxana Preda se afla intr-o stare foarte grava de sanatate – in vecinatatea mortii, mai precis – ne imaginam ca toate acestea li se intampla ca urmare a unor boli grave, la capatul unor lungi si istovitoare suferinte. Ni s-ar parea firesti toate astea, poate, intr-o lume… normala, le-am compatimi pe paciente, am empatiza cu ele si, daca ne-ar sta in putinta, am incerca sa le ajutam. Ar trebui, probabil, sa explic ce inseamna pentru mine „o lume normala”.  Este vorba despre lumea care se ghideaza dupa un set de reguli facute si respectate de ea-insasi pentru propriul ei bine. Pe scurt si concis, asa ar trebui sa fie o lume normala. Posibil sa faceti observatia pertinenta cum ca ce este bine pentru o lume poate fi rau pentru o alta si asa mai departe. Nici macar nu ati fi departe de adevar.

Pentru  lumea mea, in care Amelia Antoniu si Alice Roxana Preda merg la spital „aproape sanatoase”, pentru o interventie minora, normalitatea insemna ca ele sa primeasca ingrijirea medicala de care aveau nevoie si pentru care platesc lunar asigurari medicale si sa se intoarca acasa la ele absolut sanatoase. Altgoritmul este simplu, regula, la fel. Platesti pentru un serviciu de specialitate pentru a-ti fi mai bine.

Nu vreau sa insist asupra elementelor atat de mediatizate legate de aceste cazuri, de sistemul sanitar deficitar datorat lipsei fondurilor pentru spitale si, astfel, sa intru in vartejul zecilor de explicatii in care fiecare da vina pe celalalt, global pe „sistem” si, in final, toti pe pacientul care nu a explicat corect ce-l doare. Ar fi un strigat in pustiu asa cum raman toate apelurile presei sau ale multor deputati si senatori. De fiecare data exista ceva care surclaseaza orice stradanie a… normalitatii.

Problema mea este simpla. Daca pot gasi pe google fotografia Ameliei Antoniu, prim-solista la Teatrul National de Opereta, pentru a ilustra acest articol, de unde o pot lua si pe cea a Alicei  Preda? Dar pe cele ale celorlalte femei infectate in Spitalul CFR2? Dar pe cele ale sutelor si miilor de romani care mor in spitale „dintr-o minora neglijenta” sau asteptand salvarea?

Prim-solista Teatrului Naţional de Operetă, Amelia Antoniu

Amelia Antoniu, prim-solista la Teatrul National de Opereta