In loc de urare, pentru Presedintele Basescu

 Mi-as fi dorit ca randurile de mai jos sa fie mai vesele, mai optimiste, sa contina urarile calde de sarbatori pe care le imprastiem cu totii in ultima vreme. Mi-as mai fi dorit sa nu fiu nevoita sa imi expun temerile si supararile, pentru ca am sperat ca fiecare an ce trece ne face mai intelepti si mai buni.

Nu, domnule Presedinte Traian Basescu, faptul ca romanii nu au ce pune pe masa nu este vina lor. Daca este sau nu vina statului este o discutie mult prea larga si prea amanuntita ca sa o purtam pe blog, dar, cu siguranta, stimate domnule presedinte, statul are o responsabilitate pentru fiecare dintre cetatenii sai.

Anul acesta lui Traian Basescu i-a fost frica sa se mai adreseze poporului de Sarbatori, tocmai lui care fura startul la fiecare Revelion si chiar inainte de aflarea exit-poll-urilor. De data aceasta nu s-a mai batut cu pumnii in piept. Cand Traian Basescu ne spune, de pe partia de la Predeal, ca statul nu este responsabil pentru fiecare roman si ca, in esenta, unii dintre cetateni nu au ce manca pentru ca nu doresc ei sa munceasca, el dovedeste, de fapt, cat de rupt este de poporul pe care incearca sa il conduca. Este simplu sa dai lectii de economie cu stomacul plin, la fel de simplu este sa vorbesti despre munca in timp ce te afli in vacanta. Tot simplu este sa vorbeste despre calitatea vietii de pe partia de la Predeal, dupa ce abia te-ai dat jos din limuzina.

Adevarul este ca romanii nu prea mai stiu ce este acela concediu, ca nu viseaza la Predeal, ca se inghesuie in mijloacele de transport in comun sau abia isi permit sa scoata masina din parcare pentru ca nu au bani de benzina care se tot scumpeste. Si toate astea dupa ce muncesc tot mai mult pentru din ce in ce mai putini bani. Nu am pretentia ca toti politicienii sa inteleaga sau macar sa realizeze aceste lucruri, dar am pretentia ca politicienii, ca noim politicienii, si cu atat mai mult ca liderii acestei tari sa fie mai rezervati in a arunca cu vina tot spre cetatenii acestei tari.

Domnul Traian Basescu ne vorbeste despre un nou stat, care nu este social, in care fiecare este raspunzator pentru propria soarta si in care economia privata este stapana absoluta. Daca nu as sti bine ca dl Basescu a fost un reprezentant de baza al stangii romanesti, de la FSN incoace si pana cand, dintr-o data, PD a cotit-o spre dreapta, as putea crede ca dl Basescu este un politician de dreapta. De fapt, dl Basescu este doar cinic.

Domnia sa stie ca statul, in acest moment, nu mai poate sa aiba grija nici de sine, dovada violentele din ce in ce mai dese si mai socante, daramite sa aiba grija de toti cetatenii sai. Si pentru ca stie ca statul nu mai poate sa aiba grija de cetatenii, dl Basescu spune ca statul, de fapt, nici nu trebuie sa aiba grija de toti cetatenii sai, ci doar de cei ce nu pot. Dar cine ar trebui sa aiba grija de toti cetatenii Romaniei, dle presedinte?

Considerat de prea multi drept un animal politic, dl Basescu a ajuns sa se creada intr-o jungla, in care domnia sa, in calitate de carnivor-sef, este perfect multumit sa vada cum altii se infunda in mocirla sau in nisipuri miscatoarea din care nu mai pot iesi. Caci orice animal de prada se bucura cand vede ca are din ce in ce mai putina concurenta. Dar nu traim intr-o jungla. Traim intr-o societate, iar criza pe care o traversam in ultima vreme arata ca suntem din ce in ce mai interdependenti unii de altii, contam din ce in ce mai mult unii pe altii. Si daca este adevarat ca statul este si suma cetatenilor sai, si mai mult decat atat, atunci statul este responsabil de toti cetatenii sai, asa cum si cetatenii sunt responsabili fata de stat. Ceea ce se face ca nu intelege dl Basescu si nici urmasii sai, este ca nu este vorba doar despre taxe si impozite, despre venituri si cheltuieli, despre PIB si buget, este vorba despre oameni. Si oamenii au nevoie sa stie ca apartin de ceva, ca apartin cuiva, ca fac parte dintr-o entitate mai mare, in care fiecare participa cu cate ceva. Acesta este statul, domnule presedinte. Acesta este statul pe care il conduceti. Nu este un stat social, este o societate domnule presedinte. Si intr-o societate suntem toti responsabili, cu atat mai mult cu cat suntem mai sus pe ierarhia puterii. Il invit pe dl Basescu sa vina in judetul Calarasi, sa vada ce cred oamenii despre responsabilitate si despre rolul statului. Sunt convins ca o sa vada o alta perspectiva decat de pe partia de la Predeal.

Nu pot sa nu observ ca in timp ce dl Basescu este ocupat sa-i caute pe romani vinovati pentru deriva tarii, ministrul de Externe Teodor Baconschi pare ca este inca sub efectul bahic al Sarbatorilor. Declaratiile si comportamentul sau sunt inadminisibile pentru un sef al diplomatiei unui stat UE. Eu sunt prima care afirma ca nu trebuie sa acceptam cu capul plecat abuzurile, atunci cand acestea se intampla. Dar sa critici MCV pentru ca arata faptul simplu ca, sub ocuparea portocalie, coruptia infloreste si este protejata la nivel inalt chiar, este un gest si mincinos si sinucigas politic. Cred ca pentru declaratiile sale recente legate de MCV si de pozitia Romaniei fata de aderarea Croaitiei la UE, dl Baconschi ar avea cate ceva de explicat in fata comisiior parlamentare pentru Politica Externa. Si cred ca si premierul Boc si presedintele Basescu ar trebui sa adopte o reactie imediata fara de declaratiile ministrului roman de externe.

Un ultim cuvant, mai bland si mai optimist: Fie ca Dumnezeu sa dea romanilor putere, credinta si incredere pentru 2011!

Reclame

Despre presedinti si presedinti

Daca presedintele Sarkozy a respectat sau nu protocolul in ceea ce priveste reactia fata de Traian Basescu la multmediatizata intalnire la nivel inalt de la Lisabona este discutabil, de necontestat este capacitatea tot mai scazuta a Presedintelui Romaniei de a impune respect in plan extern. Romania este tratata cu dispret pe plan international si se pare ca acest lucru nu mai mira pe nimeni. Doar ii intristeaza pe politicienii din opozitie si ii duce la disperare pe romani.

Dupa modelul prezidential romanesc, e posibil ca oficialii francezii sa se refere la Traian Basescu, ca la “baiatul ala care conduce Romania de unde ne vin noua tiganii”, acei tigani care „foarte putini vor sa munceasca. Multi dintre ei, in mod traditional, traiesc din ce fura„, dupa cum afirma acelasi Traian Basescu. Cum altfel si ce altceva sa crezi despre un presedinte care a avut o manea ca imn electoral, iar la Ambasada Romaniei de la Paris este “ales” de diaspora cu un vot pe minut (probabil datorita calitatilor de prestidigitator ale domnului Baconski, ambasador in Franta pe vremea alegerilor, acum Ministru de Externe, fireste).  

Si iata ca Romania este la un pas sa nu treaca proba Schengen în 2011. Cine se opune? Franta si Germania. Germania care stie ca poate sa se impuna in fata Romaniei, tara fara coloana vertebrala a presedintelui ei, cel care a semnat Tratatului privind regimul de frontiera cu Republica Moldova. Doar stim ca Germania a convins Romania sa semneze Tratatul cu R.Moldova, folosindu-se de Schengen ca stimulent.

Si daca tot vorbim despre presedinti si presedinti, pana mai ieri eram singura femeie presedinte de organizatie judeteana a unui partid din Romania. Ieri mi-am zis ca am ramas doar prima, nu si singura. Astazi realizez ca sunt singura aleasa si nu doar numita. Am rememorat lupta mea electorala din campania pentru presedintia organizatiei PSD Calarasi, celelalte infruntari electorale pe care le-am dat in ultimii ani, dar si  si puterea contracandidatilor mei.  Este frumos sa lupti drept si sa invingi. Fiecare victorie avuta este o confirmare a valorii mele umane si a calitatii comunicarii cu electoratul. Romanii au nevoie, acum, de politicieni care se se bata pentru ei, sa le rezolve problemele, sa ii puna pe primul loc, inaintea intereselor personale. Si, cum in Romania se lasa ceata tot mai deasa sub actuala Putere, cu siguranta  soarele va rasari de la stanga!

De la Moratoriul Oratoric Prezidential la Lucruri Serioase

Traian Basescu a descins astazi in inaltul for al Romaniei, Parlamentul acestei tari si a cerut un un moratoriu! Speriat ca Legea Educatiei nu a trecut si ca  ii va rapi sprijinul UDMR, Traian Basescu incearca surogaturi procedurale, morale si nu numai.  A coborat “din colbul lui de cronici” si asta inseamna ca Traian Basescu este un colos ( de 9 %)  cu picioarele de lut ale Robertei Anastase (hoata hoatelor din Camera Deputatilor) , cerand ca PSD si PNL sa fim complici la dictatura sa personala indreptata impotriva traiului de zi cu zi al poporului roman.

Am refuzat moratoriul oratoric prezidential, ca si colegii mei de partid, si am hotarat sa ma ocup de lucruri serioase.  Astazi am fost la doua intalniri importante. In primul rand am fost prezenta la Ambasada Chinei la o lectie de economie tinuta de Vicepresedintele Adunarii Nationale Populare a Republicii Populare Chineze, domnul Simay Tieliwaerdi. China se misca si o face bine. A investit in infrastructura si in industrie, a creat un program social prin care 3 miliarde de cetateni nu mai au grija zilei de maine. De la o crestere economica de 9% in 2009, in 2010 a ajuns la 10%. China, pe plan extern este pe cale sa devina un garant al pacii in bazinul conflictogen din zona Pakistan, India, Afganistan.

A doua intalnire a fost cu domnul Geanfranco Fini, presedintele Camerei Deputatilor din Italia. Domnia sa considera ca Romania are un cuvant de spus in arealul politicii externe comunitare. Derapajele Frantei in problema romilor sau alte tendinte contrar politicilor umaniste din Uniune nu fac decat sa trezeasca unele practici nationaliste. Romania trebuie sa confirme ca era in Europa inca din Evul Mediu. Mircea cel Batran, Stefan cel Mare, Mihai Voda Viteazul, ca sa enumar doar cativa din romanii care au fost paznicii latinitatii si ai ai crestinatatii intr-o mare slava si musulmana! Romania trebuie sa intre in spatiul Euro si in spatiul Schengen. Suntem sprijiniti, dar trebuie ca politica externa a Romaniei  sa reprezinte, in primul rand, nazuintele acestui neam si nu dementele dictatoriale ale unui vremelnic presedinte!

Repet: Romania nu se dezvolta in aceasta perioada. Avem un prim-ministru marioneta si un presedinte veleitar, iar scaunul Robertei este mai important decat pensiile si salariile romanilor. Ce trebuie inteles este ca orgoliile prezidentiale nu tin de foame nimanui, nici macar Presedintelui.

Happy Birthday, Mister President Basescu, si Boldog Születésnapot!

Presedintele nostru implineste astazi o varsta frumoasa si nu ii pot ura altceva decat La Multi Ani! Nu imi ingadui, insa, sa ii urez multi ani si la guvernare (doar dumnealui este insusi Guvernul Romaniei) si pare ca nu sunt singura care gandeste sau simte in felul asta. Nici fratii nostri UDMR-isti si nici fratii nostri romi nu apreciaza “Alba-Neagra” pe care o joaca presedintele-jucator, mai ales in momentele in care se transforma in “Fripta”. Hotararile pe care le ia domnul Basescu si dialogul social si politic pe care il initiaza sufera teribil de alunecari de teren si curbe foarte periculoase, toate acestea fiind in directa relatie cu interesele imediate ale dumnealui.

Daca UDMR-istilor, dar si celorlalti reprezentanti ai minoritatilor le-a fluturat legea invatamantului pe la nas si, astfel, i-a intepenit in scaunele parlamentare, neingaduindu-le sa voteze motiune de cenzura, iata ca nu numai ca nu a reusit sa se tina de promisiune, dar pare si destul de multumit de acest lucru. Dar cand, vreodata, s-a tinut de cuvant Traian Basescu?! Cand s-a intamplat, vreodata, ca ceea ce a afirmat la un moment dat sa nu fie contrazis in foarte scurt timp? Ba pensiile trebuie crescute, ba scazute, ba profesorii merita salarii mai mari, ba trebuie sa li se taie din ele, ba Romania a trecut de perioada de criza, ba este inca in plina criza. Cetatenii nu mai au, demult, incredere in declaratiile sefului statului, Opozitia nu l-a crezut niciodata, iar acum, pana si aliatii dumnealui la guvernare sunt in ceata toatala si isi pun serios problema daca nu este un bluf imens tot ce vine de la Basescu, precum un deget care ba se ridica, ba coboara si, in final, indica exact gestul “Ha-ha, v-am ciuruit!”.

Este de netagaduit ca Basescu de foloseste de toti si este in stare sa treaca peste cadavre pentru a-si atinge scopurile. Se foloseste de oameni, se foloseste de afaceristi, de ideile bune ale altora, de increderea electoratului si a tuturor celorlalti, dupa care ii arunca pe toti la cosul de gunoi. Pana si cei apropiati lui incep sa-l paraseasca si stim cu totii cine sunt ei.

Ne amintim cu totii de prietenia care se legase atat de strans intre Presedinte si Bercea Mondialu, inainte de alegeri, de manelele electorale comandate care-l insoteau peste tot, de promisiunile facute romilor, atat celor stabiliti in celelaltele state europene cat si celor din tara, si nu ne ramane decat sa ne miram cum de acum, acelasi presedinte a ajuns la concluzia ca „Romii traiesc, in mod traditional, din ceea ce fura”.  Niciodata domnul Presedinte nu a tinut cont de romi, iar problematica roma nu este si nu a fost prioritara pentru dumnealui si actualul guvern al Romaniei. Stim, doar, ca in Romania, autoritatile de management in domeniu sunt subordonate politic PDL-ului si sunt, in general, conduse de oameni fara competente, pusi in functie pe crieterii in exclusivitate politice.

Asadar, La Multi Ani, domnule Presedinte, va urez alaturi de toti cei pe care i-ati tradat!

Romanii, sclavi pe plantatiile FMI-ului

Daca l-am blamat atat timp pe bietul Boc pentru ca nu a fost in stare sa fie prim-ministru, lasandu-i locul lui Basescu sa taie si sa spanzure in numele tuturor ministrilor, iata ca nici macar Basescu nu mai este seful executivului. Nu este o gluma sinistra, este o realitate. Guvernul Romaniei este acum condus de FMI prin reprezentantul Jeffrey Franks, noul nostru prim-ministru. Dealtfel, domnul Franks, constatand ca seful statului a uitat sa vorbeasca poporului prin vorbe si prefera hahaielile, a luat problema in serios si ne explica, chiar dumnealui, personal, ce hotarari a luat pentru Romania, de unde mai trebuie taiat, cine mai trebuie sa moara de foame si cine sa traiasca.

Cu alte cuvinte, FMI a pus stapanire pe Romania, pentru ca stim cu totii ca “nu cel care gestioneaza un conflict are puterea, ci acela care gestioneaza o datorie”. Iar acum, FMI are puterea asupra acestei tari, cu degetul aratator indreptat catre cei care trebuie sacrificati, viitorii sclavi pe plantatiile Fondului. Ce mai conteaza acum greva doamnei invatatoare Anghel, mitinguri cu zeci de mii de romani flamanzi, medicii si profesorii care incearca sa supravietuiasca cu 150 euro pe luna? Ce mai conteaza cine si ce a votat in Parlamentul Romaniei, cum de o lege care ar fi trebuit sa ne ajute sa traim ceva mai bine este intoarsa de la promulgare.
Nu mai avem guvern, nu mai avem prim-ministru. Jeffrey Franks este dictatorul Romaniei, invitat la ospat de insusi presedintele Basescu. Pretul platit de acest popor este sangeros si nesfarsit. Imprumutul pe care Basescu l-a facut in numele acestui popor ne va arunca, definitiv, la cosul de gunoi al Europei. Mai mult decat atat, Romania se asteapta si la sanctiuni, atat de la FMI cat si de la Uniunea Europeana.
Si acum sa ne amintim de falimentul Argentinei si de sindromul de care ar putea suferi si Romania, cu putin efort. Si acolo a intervenit FMI, cu o solutie ucigasa, asa cum se intampla peste tot.

“Argentina a fost şi încă este izolată internaţional din punct de vedere financiar, funcţionând exclusiv pe baza resurselor interne. Doar că o face cu succes, analiştii economici occidentali grăbinduse să o catalogheze drept o excepţie şi nu o regulă privitoare la vinovaţii de „default”. Însă pentru a înţelege mai bine, trebuie să ne întoarcem în urmă cu 20 de ani.”

Oare vom avea curajul argentinienilor? 

Presedintele Argentinei Cristina Elisabet Fernández de Kirchner

“Sa fim impreuna cu totii miercuri!”, “O tara nu poate exista fara poporul ei”

Cu toate ca am batut Calarasiul in lung si-n lat si am cunoscut calarasenii la ei acasa, in familiile lor, cu domnul Viorel Spinu, politistul erou din Lehliu am vorbit abia astazi. Am stat de virba indelung si am inteles de ce are nevoie un barbat din Romania anului 2000. Am mai stiut, la momentul respectiv, ce a facut pentru cei mai bine de 60 dintre oamenii blocati in frig, in trenul de la Lehliu si am avut atunci acelasi sentiment de mare respect si mandrie pe care l-am avut mereu pentru marii nostri sportivi medaliati sau pentru elevii olimpici. Te simti minunat ca roman cand astfel de oameni, si ei romani ca si tine, isi manifesta excelenta profesionala si talentul si, mai ales, umanismul.

Zilele trecute, cand l-am ascultat intr-un interviu pe politistul-erou, trist, un munte de om umilit, ingenunchiat, gata sa recurga la greva foamei din disperarea lipsei de speranta in prezentul si viitorul pe care i-l prefigureaza presedintele Basescu si guvernul dumnealui , un alt sentiment pereche m-a stapanit, acelasi ca atunci cand vad ca sportivii nostri medaliati ajunsi pensionari in mizerie, locuind prin subsoluri sau olimpicii nostri internationali luand calea emigrarii.

Cum era de asteptat, romanii, societatea civila, au reactionat la demonstratia de demnitate a Cristinei Anghel, invatatoarea in a 66-a zi a grevei foamei, cu mult mai substential decat au facut-o autoritatile si politicienii puterii. Cristina Anghel nu vrea altceva decat sa traiasca intr-un stat de drept, stat in care legea sa fie respectata si hotararile luate sa fie duse la bun-sfarsit. Învăţătoarea Cristina Anghel din Caracal a intrat în greva foamei pentru a protesta astfel pentru nerespectarea prevederilor Legii 221/2008 de aprobare a OUG 15 din acelaşi an, privind acordarea unor diferenţe salariale începând cu 1 octombrie 2008 şi până în prezent si cere aceste drepturi pentru dascalii Romaniei. Politistul Viorel Spinu nu vrea nimic altceva decat sa-si poata intretina familia. Are o sotie bolnava care are nevoie de medicamente pe care nu si le poate permite, o fiica scolarita care, acum, nu-si poate permite nici macar gandul la propriul viitor. Salariul si asa mic al politistului a fost redus cu 25 procente, ca al tuturor bugetarilor. Din el trebuie sa se hraneasca si sa plateasca ratele la banca, sa cumpere medicamente pentru sotie si cele trebuincioase fetitei. Nu poate face toate acestea din salariul lui de politist, cum nici ceilalti bugetari nu le pot face.

l-am intrebat pe Viorel Spinu ce pot face pentru el si pentru familia lui. Ca om, nu ca politician. Ca politician stiu bine ce am de facut. Mi-a raspuns ca va fi la Parlamentul Romaniei miercuri, pe 27 octombrie la votarea Motiunii de cenzura  si ca nu am altceva cu ce-l ajuta in acest moment decat „sa fim cu totii impreuna miercuri”! in acelasi timp, doamna invatatoare Cristina Anghel ne mai da o lectie de viata tutoror spunand “O tara nu poate exista fara poporul ei”.

„Ne abtinem” si „traim bine”?

Rusine sa va fie! Daca va este frica, plecati! Acum nu se mai vorbeste despre functiile noastre, vemelnice sau nu, acum este vorba de viitorul Romaniei!  Si de viitorul poporului roman!

Puterea, adica PDL,  ceilalti ai lor si UDMR, vor sa se abtina de la votul motiunii. Le este frica sa spuna Da sau Nu. Aceste artificii de 2 lei vechi nu mai pacalesc pe nimeni, poporul roman este prea infometat pentru a mai rabda prestidigitatiile politruce pedeliste. Poporul are propria motiune pe care scrie “Jos Guvernul”!  

Cezar Preda, noua trompeta a B.U.B.A,  a turnat in cea mai interesanta stenograma marca Traian Basescu cum ca daca trece motiunea, Basescu face alegeri anticipate si atunci parlamentarii PDL mor la scena deschisa. Si ce daca? “Colegii mei din PDL si-au castigat mandatul prin votul poporului!” Popor care plange acum si le cere sprijinul. Iar daca sunt solidari cu poporul, vor castiga!

Sa traim bine, ne spunea Basescu si Romania este condamnata la saracie si pauperizare! Romanii mor de foame, sunt cu pensiile taiate si salariile facute franjuri.  Votul PDL-ului privind reducerea TVA cu 5 % la zahar, ulei si lapte, a reprezentat o recunoastere clara a necesitatilor de baza ale poporului roman.  Nu le  trebuie mult romanilor sa traiasca bine. Lor le trebuie respect!

Domnule Toader, draga Roberta, stimate domnule Presedinte si toti care “traiti bine”,  haideti sa punem punct unei guvernari dezastroase si sa il mutam pe Boc in istorie, la capitolul erata!

Promit in fata voastra, stimati colegi PDL-isti ca daca votati cu poporul, eu Oana Niculescu Mizil, va sustin la alegerile anticipate in colegiile din Calarasi. Toata lumea stie ca ma tin de cuvant.

Doamne ajuta!