Titlul acestui entry este o figura de stil si fac aceasta specificatie, de la bun inceput, ca sa nu se inteleaga ca deputatul PSD Oana Niculescu-Mizil tocmai a venit de la plaja sau din croaziera si a mers la Moulin-Rouge. Nicidecum. Titlul vrea sa insemne ca, in tot acest timp, in care nu am mai apucat sa mai scriu un rand pe acest blog, am fost prinsa, ca si ceilalti colegi ai mei de partid, in campania electorala, iar treaba mea, in aceasta campanie, se refera la diaspora romaneasca.
Cat de curand voi relua postarile si va voi introduce si pe voi, cei care inca nu o cunoasteti, in atmosfera atat de interesanta prin umanitatea ei dar si atat de contradictorie a diasporei romanesti, cel putin atat cat am putut eu cunoaste in acest rastimp. Am cunoscut multi romani plecati din tara, comunitati intregi de oameni de nationalitate romana traitori peste granita, plecati acolo din diverse ratiuni, problemele cu care ei se confrunta si propunerile pe care le au pentru politicienii romani. Pana atunci, va cer iertare tuturor pentru lipsa mea indelungata din blogosfera si pentru faptul ca nu m-am tinut, inca, de cuvant si nu am facut pagina promisa pentru propuneri de proiecte (Onu, promit ca ma voi achita de promisiune, curand!)
Ce ma aduce acum, aici, intre o venire si o plecare, este articolul la adresa mea, atat de mediatizat, din “Cancan”-ul de ieri, privitor la datoriile sotului meu fata de compania domnului Tiriac. Poate nici asta nu ar fi fost intristator – toti stim ce face si cui face Cancan propaganda negativa – daca nu ar fi fost abjectele comentarii referitoare, aproape in majoritate, strict la persoana mea, precum si articolul in sine.
Raspunsul meu la atacul de ieri este simplu si clar: sunteti jalnic de previzibil, domnule… Cancan! Ca si ceilalti colegi ai mei, ma asteptam la un atac politic, acum, in plina campanie pentru europarlamentare si chiar ma intrebam pe unde veti mai scormoni si ce veti mai inventa ca sa puteti lovi, prin mine, in partidul din care fac parte.
Nu ma voi disculpa si nu voi da amanunte sau declaratii despre afacerile, succesele sau problemele sotului meu, dupa cum, probabil, va asteptati, pentru ca eu nu sunt sotul meu si nu vorbesc in numele lui asa cum nici el nu face declaratii in numele meu. Ce trebuie sa intelegeti este ca presupusele datorii ale lui catre domnul Tiriac nu sunt problema mea, nici a Camerei Deputailor si nici a PSD-ului. Pot sa inteleg ca numele meu, pus pe prima pagina, va vinde fituica dar nu trebuie sa fiu si de acord cu ce faceti.
Este o alta ticalosie la care v-ati pretat, ca de obicei, pentru motivul pe care-l cunoaste si toata presa romaneasca si cititorul ei. Nu tin neaparat sa il reamintesc pentru ca eu am bunul obicei sa-mi argumentez afirmatiile, iar acum ma astepta un drum lung si obositor, cu adevarat important.
Tuturor cititorilor mei, de aici si de peste granita, salutari, cu promisiunea ca voi reveni foarte curand!
Oana Niculescu-Mizil 