La Gala de Arta Contemporana de la Palatul Sutu

Dintotdeauna am fost o admiratoare a artei si culturii romanesti. De foarte mica ii insoteam pe parintii si bunicii mei la toate muzeele, la teatru, la opera, la cinema, dar si la expozitiile de arta din Bucuresti si din tara. Am fost educata sa respect si sa ma bucur de dimensiunea artistica si spirituala a romanilor, fie ca este vorba despre o poarta sculptata sau o biserica de lemn din Maramures, sau de simeza unei galerii cu lucrari ale tinerilor nostri pictori. Bunicul meu, Paul Niculescu-Mizil, m-a invatat ce inseamna arta adevarata, cum sa apreciez frumosul, originalitatea si stilul in arta plastica dar si in literatura si muzica. Incursiunile mele in lumea artistica, contemplarea frumosului in toata generozitatea lui, ma imbogatesc si ma fac fericita. De aceea incerc sa nu ratez manifestarule culturale romanesti si, mai ales, sa incurajez arta adevarata, pe tinerii artisti romani talentati. Acum doua zile, la Gala de Arta Contemporana de la Palatul Sutu, am avut sansa sa descopar lucrari de arta de mare tinuta. Am facut si niste achizitii de care sunt foarte mandra: „Madona cu copilul”, sculptura in lemn a tanarului si talentatului sculptor in lemn, Dan Christian din Sovata, dar si una dintre fotografiile de arta expuse de varul meu Paul Niculescu-Mizil, „Everlasting Love”.
Oana Mizil la Gala de Arta Contemporana 1

Serghei Niculescu-Mizil in „Lela”, un film mic dar mare

Ieri, la ora 18,30, la Cinematograful Regizorului Roman de la Muzeul Taranului Roman, a avut loc premiera filmului „Lela”, un scurt metraj in regia lui Bobby Barbacioru, cu Seghei Mizil in rolul principal. Serghei ne-a invitat la premiera pe toti, pe mine, pe Lidia, mama mea si sora lui, impreuna cu restul familiei, dupa bunul obicei al fiecaruia dintre noi, la evenimente mai mult sau mai putin importante. A fi impreuna cat mai des este  traditia bine inradacinata a familiei Niculescu-Mizil, iar daca nu gasim motive, inventam. Din fericire, avem parte de o familie numeroasa, cu multi copii si nepoti, iar ocaziile nu intarzie sa apara.

Cum spuneam, ieri, Serghei a fost actor intr-un film care loveste in plin confortul afectiv al multora dintre noi.  M-am aflat printre spectatorii care au simtit emotia agresivitatii unui limbaj cinematorgrafic croit dupa tipicul realitatii fara perdea. Intamplarile reale ale vietii reale, cu dialoguri explicite si incrancenate. Nu va voi povesti scurtmetrajul pentru ca as vrea sa-l vedeti si voi. Nu stiu daca va va placea sau nu, dar cu siguranta, nu va veti plictisi. Nici nu ati avea timp:)

Cert este ca Serghei a facut un rol mare intr-un film mic (ca lungime), dar destul de reusit. Astept sa-mi spuneti parerile voastre dupa ce-l veti vedea si voi…

Iata si un album foto de la premiera unde veti vedea multi membri ai familiei mele si multi prieteni…

Această prezentare necesită JavaScript.

Ajutoare Pentru Sinistratii Inzapeziti ai Judetului Calarasi

Oricat de greu ne-ar fi sa acceptam ca politicenii nu fac daruri decat cai troieni, trebuie sa ne obisnuim cu ideea ca o campanie umanitara este… o campanie umanitara. Ea este dedicata celor aflati la nevoie si, intr-o astfel de situatie, nu mai incap speculatiile si cinismul. Ceea ce s-a intamplat si, inca, se intampla, la Calarasi, incepand de vineri, ramane un ajutor de care sinistratii din satele ingropate in nameti au mare nevoie. M-am implicat pentru ca imi pasa, asa este normal sa se intample unui om sanatos, sa ii pese. Cu atat mai mult unui politician.

Zeci de tone de alimente au ajuns acolo unde trebuie, la oamenii napastuiti si batuti de soarta ai Calarasiului, si, chiar daca TIR-urile s-au mai impotmolit pe ici pe colo, elicopterele au aterizat la timp, iar saniile, carutele si tractoarele cu remorca au preluat pachetele si, astfel, actiunea si-a atins scopul si misiunea a inceput cu bine. Scriu „a inceput” pentru ca maine si poimaine, campania continua in judet.

Peste 70 de tone de alimente vor ajunge pe mesele calarasenilor, in urma acestei actiuni de ajutorare, si 19 miliarde de lei vechi la primariile care trebuie sa se ocupe de deszapeziri in zonele lor. Inca o data recunosc meritul domnului Primar al Sectorului 5 Bucuresti, Marian Vanghelie, si consilierilor Primariei Sectorului 5, care au votat in unanimitate acordarea acestui ajutor financiar si le multumesc pentru ca au facut ca toate acestea sa fie posibile.

Vineri, pachetele au ajuns la Dorobantu, Sarulesti, Gurbanesti, Vasilati, Valea Argovei si Lehliu Sat, iar de aici, o parte au pornit catre alte zone inzapezite, cum ar fi Valea Presnei, Preasna, Valea Capitanului.

Maine si poimaine, campania continua in Calarasi. Ajutoarele vor pleca spre Dragalina, Stefan Voda si Dor Marunt. Daca puteti si vreti sa ne dati o mana de ajutor, va asteptam. Va tin la curent pe Facebook ( http://www.facebook.com/OanaNiculescuMizil#!/pages/Oana-Niculescu-Mizil/115814661781241  ) si, mai nou, pe G+ (Oana Niculescu Mizil)

Mai jos va las un album cu fotografii de la actiunea umanitara de vineri, din judetul Calarasi!

Această prezentare necesită JavaScript.

Nimic altceva decat o “intamplare” fireasca si minunata

Da, este adevarat, Marian Vanghelie si cu mine alcatuim, acum, un cuplu. Suntem doi oameni care se iubesc si nu ne este rusine sa o recunoastem, chiar daca relatia noastra a fost si va ramane una discreta. Dupa cum se stie, el a facut public faptul ca suntem impreuna, iar eu il sustin, chiar daca am negat la un moment dat. Asa mi s-a parut firesc, in acel moment, sa il las primul pe el sa isi asume aceasta relatie, barbateste, iar acesta este unul dintre lucrurile care imi plac cel mai mult la el. Barbatia, onestitatea, ambitia si faptul ca isi asuma faptele si opiniile fara a da inapoi. Dar, mai ales, imi place la Marian tandretea cu care ma inconjoara si pe care nu o banuiam la prima vedere. Este un om inteligent si un barbat de incredere.

Avem o realatie fireasca, frumoasa, care a evoluat de la sine. Traim o “intamplare” umana speciala, dar atat de obisnuita, care ne face fericiti si care nu supara pe ceilalti, atat timp cat amandoi suntem niste oameni liberi. Atat eu cat si Marian ne-am separat de sotii nostri si suntem in relatii foarte bune cu ei.

Eu si Jimmy suntem separati de la sfarsit anului trecut, dar am ramas foarte buni prieteni. Este un om minunat, caruia ii datorez mult in devenirea mea. Va avea mereu un loc in sufletul meu.

Ne-ar bucura, pe mine si Marian, in egala masura, ca presa sa se ocupe mai putin de relatia noastra, mai ales in contextul actual. Asadar, ii rog pe jurnalisti, pe aceasta cale, sa ne respecte intimitatea, noua si celor apropiati noua.

foto: nasii.ro

Casa de piatra Charbel si Misha !

Am avut parte de o ultima saptamana extreme de placuta, in care m-am relaxat si am avut ocazia sa petrec mai mult timp cu familia mea si a sotului meu, Jimmy. Am fost invitati la Beirut la una dintre cele mai frumoase nunti la care mi-a fost dat sa particip pana acum. Varul sotului meu – Charbel Tohme s-a casatorit cu Misha.

La eveniment au participat peste 1000 de invitati si numeroase personalitati politice si din mediul de afaceri international.

Noi am fost impreuna cu familia mea, dar si cu un grup de prieteni tare dragi sufletului meu, si pot spune ca am reprezentat Romania cu multa voie buna! Familia lui Jimmy ne-a rasfatat cu bunatati libaneze si am avut parte de 3 zile in care mi-am incarcat bateriile pentru o toamna plina de provocari.

Cum spuneam, o nunta ca-n povesti!

Această prezentare necesită JavaScript.

Oana Niculescu-Mizil in Evenimentul Zilei

Oana Niculescu-Mizil in Evenimentul Zilei.

„Uitati, în cireşul ăsta, mă căţăram până sus”, arată Oana spre copacul din curtea cu gazon, din spatele căsoiului. Într-un colţ al grădinii e şi o piscină mică…

 

cu fratele meu, Razvan, si bunicul Paul Niculescu-Mizil

La Multi Ani, Copii!

La Multi Ani, dragi copii ai Romaniei! Voi sunteti viitorul nostru, speranta noastra in mai bine si mai frumos. Le doresc putere de munca si capacitatea de a fi generosi parintilor si politicientilor, pentru a avea mai multa grija si iubire pentru voi! Zambetul vostru este garantia viitorului!

Această prezentare necesită JavaScript.

…si un citat care mi-a placut foarte mult si pe care l-am preluat pe Facebook:

„Copii frumosi si bine hraniti, copii inteligenti, copii fara parinti, copii care nu au ce manca, unde dormi, copii olimpici, copii ignorati, copii rasfatati si copii maltratati, copii uitati in spitale, sau legati in lanturi in custi, copii imbratisati si sarutati mereu, copii medaliati, copii premiati, copii handicapati, copii geniali! VA IUBIM, COPII ROMANI, ORIUNDE V-ATI AFLA! VA DORIM SA RADETI MEREU, FERICITI!”

facebook.com/OanaNiculescuMizil