Mi-ar fi placut sa cred ca o campanie impotriva drogurilor etnobotanice, ca cea inceputa de mine si colegii mei din Calarasi, ar putea fi sustinuta si de deputatii din judet ai Puterii. Aici vorbim despre moartea copiilor, iar interesele politice si de imagine nu-si au locul. Cand copiii mor, politicienii ar trebui sa faca o pauza de sforarii si lovituri pe la spate si sa puna umarul cu totii, indiferent in ce partid s-ar afla, pentru salvarea generatiei tinere, pentru salvarea Romaniei. Este unul dintre momentele in care ar trebui sa-si aminteasca fiecare dintre ei ce trebuie sa faca un om politic si la ce este el bun pe pamant.
Vinerea trecuta eram la Calarasi si, multumita de reactia cetatenilor orasului si de numarul de semnaturi stranse pentru inchiderea “magazinelor de vise”, ma pregateam, intr-un idelism naiv, sa propun si politicienilor din celelalte partide sa vina alaturi de noi in campanie. Fireste ca acest lucru nu este si nu va fi posibil. Ei au inceput, deja, sa asmuta presa locala pe mine. Dintr-unul din ziare am inteles ca mint de ingheata apele si nu m-ar mira sa se scrie si astazi un articol in care sa se specifice ca minciunile mele au adus poleiul si inghetul in tara.
Trecusem cu vederea articolul din Obiectiv, dupa o convorbire la telefon cu Marius Lotrea (Marius, nu am intregistrat-o, asa ca poti afirma ca nu am vorbit:), si faptul ca deontologic este sa verifici stirea si sa intrebi si „partea vatamata” inainte de a scrie articolul, mai ales cand ai de gand sa ataci dur si sa dai rezolutii atat de drastice, cand iata ca ma trezesc cu pagina de Facebook plin de injurii proferate de un “prieten” care amesteca franturi de articole gasite pe Google despre mine, cu presupuneri despre PSD si Republica Moldova si isi dadea cu parerea despre viata mea si a familiei mele intr-o limba romana precara. Nici asta nu mi s-a parut ceva iesit din comun – se intampla des asa ceva politicienilor, pe internet – dar mi s-a parut interesant ID-ul profilului “Televiziune Calarasi”. Am avut curiozitatea sa intru pe pagina “televiziunii” respective si… parca eram „acasa”! Numai articole cu mine, scormonite de pe tot internetul, de la atacurile lui Tismaneanu, la ilustrele “surcele”, cat sunt eu de rea si mincinoasa, etc..
Una dintre multiplele interventii ale „televiziune calarasi” pe pagina mea
WARNING! aveti grija cand primiti o cerere de prietenie de la acest profil
Mi-a fost simplu sa descopar ca profilul apartine lui George Fedorovici, vechi PDL-ist si angajatul deputatului PDL Fuia, cel care ii scrie articolele pe blog deputatului si ii face activism online si care se recomanda „mester mare” in new media si „deontolog” ca toti PDL-istii care au descoperit retelele sociale de curand si isi noteaza pe ele toate remercabilele „realizari”. Stiti despre care Fuia vorbesc, cel care l-a pus in functie pe seful de la APIA Calarasi si care ii obliga pe primarii judetului sa-i cumpere insecticidele. E adevarat ca el nu minte, el doar e acuzat de ANI de fals in declaratiile privind afacerile pe care le face, din greu, cu statul. Domnul nu se joaca, lucreaza la greu si cu tupeu pentru „binele” patriei.
Activistul respectiv a dat nastere si unui SRL in Fundulea, cu numele regasit pe blogul lui Fuia si, bineinteles, pe Site-ul neoficial pro-Basescu, un fel de blog cu 0 (zero) comentarii realizat, probabil, intr-o exaltare de moment electoral si lasat balta imediat ce Ministrul de Externe actual a terminat de completat semnaturile diasporei pe listele de alegatori-alergatori, la Paris.
Impotriva evidentei sale nepriceperi in new media, se pare ca deputatul Fuia este extrem de multumit de “serviciile” angajatului Fedorovici, atat timp cat i-a oferit si postul de director de marketing la Procera Agrochemicals, una dintre firmele lui Stelian Fuia (nici nu ma gandeam ca deputat Fuia are doar o singura firma…), dupa cum se poate constata din acest articol din Catavencu.
Asadar, e-calarasi.net si televiziune calarasi nu erau o televiziune si nici o alta publicatie online cinstita. Doar un simplu activist PDL cu cateva bloguri la activ care primise ardin de la stapan sa imi faca viata amara. Nu mi-a facut-o si nici nu are cea mai mica sansa in viitor. Nu ma voi adresa acelui om pentru ca inteleg ca nu este un jurnalist, ci doar un angajat care isi ia banul pe o munca prestata, chiar daca este „lucru manual”. Nu il intreb pe domnul deputat Fuia „Cum se inconjoara politicienii pe internet de oameni fara facultati…,”? dar il intreb:
“Atat de frica va este de mine, domnule Fuia?”
Si, daca tot sunt la acest subiect, ii comunic si celui de la Gazeta Linia Fierbinte ca niciodata in viata lui nu va avea un interviu cu mine, indiferent daca isi trimite fiul, mama sau tatal sa ma convinga, indiferent cate comentarii scrie pe blogul meu. Dealtfel, scrie despre mine in fituica lui murdarica de luni de zile fara ca eu sa-i fi adresat vreun cuvant. O poate face si de acum inainte.
Iar de acum inainte sa va vedem, mai departe…
…Who’s Afraid of Oana Niculescu-Mizil?
*
…doar pentru distractia cititorului, iata ce taguri a pus specialistul online deontolog „sub centura”, omul lui Fuia, pe blogul sau numit pompos portal, la un articol copypaste ca multe altele …
Se pricepe baiatul PDL la SEO, nu?! E bine. Inseamna ca va avea de lucru si dupa… 🙂
Oana Niculescu-Mizil 
