PARLAMENT

Roberta Anastase face pe purtatorul de cuvant al presedintelui Traian Basescu

Micile replici tăiose de campanie, obişnuite, de altfel, în astfel de perioade, au stârnit zilele acestea controverse extraordinare. Candidatul Mircea Geoană a făcut o aluzie la ideea preşedintelui Traian Băsescu de a legaliza drogurile uşoare. Ca urmare a acestei replici s-a sesizat nici mai mult nici mai puţin decât Roberta Anastase. Aceasta a ieşit cu acuzaţii grave la adresa liderilor social-democraţi din filiala PSD Prahova. Aşa cum reiese din declaraţiile preşedintelui Camerei Deputaţilor din Parlamentul României, aceştia ar fi persoane extrem de periculoase pentru societate, ar consuma si ar trafica droguri şi, mai mult decât atât, ar fi protejaţi de Poliţia Prahova. Bineînteles, aceste acuzaţii nu au fundament bazat pe dovezi. Ele sunt, însă foarte grave prin prisma faptului ca aduc acuze grave nu numai unor persoane fizice, ci şi prin faptul că denigrează public instituţia Poliţiei.
Teoriile fanteziste şi conspiraţioniste ale Robertei Anastase sunt clar încercări disperate de a distrage electoratul de la problemele grave pe care le pune în discuţie Traian Băsescu, un preşedinte care, în loc să promoveze valorile morale, doreşte legalizarea drogurilor uşoare în România.
În ceea ce mă priveşte nu mă aşteptam ca al treilea om în stat, om pe care ar trebui în acest moment să îl preocupe situaţiile reale şi mult mai serioase ale ţării, să se hazardeze în declaraţii publice care aruncă cu noroi, fără absolut nicio bază reală, în persoane şi instituţii ale statului. Este greu, de asemenea, să o înteleg pe doamna deputat şi din postura de tânăr politician. Consider că noi, tinerii politicieni, ar trebui să promovăm alt fel de valori şi modele în societate şi nu să ne transformăm peste noapte în purtători de mesaj pentru oameni a căror moralitate lasă de dorit.
Doresc, pe această cale, să trag un semnal de alarmă asupra faptului că, într-o societate democratică, o campanie electorală ar trebui să fie o luptă de idei şi de proiecte nu un noian de acuzaţii nefondate şi inutile!
Declaratie politica depusa in Plenul Camerei Deputatilor pe 27.10.2009

***

De ce vom ieşi mai greu decat alţii din criză?

În multe state se observă deja un început de normalitate în ceea ce priveşte ieşirea din criza economică. Spre deosebire de aceste state în România criza financiară se completează cu una politică şi devine din ce în ce mai puternică.
Cum se face că alţii reuşesc să se redreseze si noi nu? Chiar astăzi citeam un articol în care se prezenta situaţia vecinilor noştri bulgari. În ceea ce priveşte piaţa imobiliară bulgarii încep să-şi revină încet, dar sigur. La această redresare contribuim şi noi românii. Românii cumpără apartamente şi case de vacanţă pe litoralul bulgăresc pentru că sunt cu 35% mai ieftine, iar Bulgaria este o destinaţie de vacanţă care nu te lasă cu buzunarele goale, deşi nu este acest Land of Choice la care românii se gândesc tot mai rar ca la un loc unde să-şi petreacă concediile.
Ce se întâmplă la noi în timp ce alţii dau semne de redresare economică bazate pe o politică guvernamentală responsabilă şi pe măsuri energice? La noi leul continuă să se deprecieze faţă de euro, analizele economice şi finaciare arată că România are nevoie urgentă de 3,5 miliarde de lei la bugetul statului, împrumuturile şi datoria externă cresc, politica prezidenţială instituie o criză politică majoră care contribuie semnificativ la adâncirea celei financiare, bugetarii ies în stradă în fiecare săptămână, pe scurt previziunile sunt sumbre. Conform ultimului sondaj, angajaţii români acceptă orice măsuri luate de angajatori numai să nu fie concediaţi.
În timp ce alţii se pregătesc pentru ieşirea din criză, pe noi ne mai aşteaptă, cu optimism, cel puţin câteva luni bune în care mulţi dintre români aplică lecţii de supravieţuire. Motivele sunt cât de se poate de evidente şi diverse. De la încăpăţânarea, orgoliul, aroganţa şi disperarea lui Traian Băsescu până la micimea profesională a celor care se fac că muncesc la guvernare enumerarea motivelor pentru care România nu va ieşi prea uşor din criză dacă realitatea politică nu se schimbă se poate întinde pe pagini întregi.
Declaratie politica depusa in Plenul Camerei Deputatilor pe 20.10.2009

***

Stimată doamnă Ministru,

Această interpelare vine ca urmare a situaţiei financiare a ministerului pe care îl conduceţi şi a unor nereguli privind cheltuirea bugetului primit de această instituţie pentru remuneraţiile salariaţilor săi. Situaţia în care se află sportul românesc mă preocupă în mod deosebit. De aceea am avut mai multe intervenţii în Parlamentul României referitor la proasta salarizare a sportivilor de performanţa din ţara noastră.
În ceea ce ma priveşte, am mai multe nelămuriri privind criteriile pe baza cărora, în plină criză financiară, mai mulţi directori şi angajaţi ai Ministerului Tineretului şi Sportului au primit, în această toamnă prime de nu mai putin de 19.526 de lei în situaţia în care recent medaliatele cu aur la Campionatele Europene din Belarus la canotaj au salarii curpinse între 400 si 700 de lei.
Acordarea acestor prime vine în contextul în care, la începutul lunii septembrie, medaliata cu bronz la Campionatele Mondiale de la Roma de nataţie, Camelia Potec a solicitat ministerului pe care îl conduceţi banii necesari pentru a-şi putea continua antrenamentele cu antrenorul francez alaturi de care a obtinut mai multe performante. A fost refuzata pe motiv că instituţia nu deţine, în bugetul său, sume pentru astfel de cheltuieli fiind o perioadă în care bugetele sunt mult reduse.
Vă rog, aşadar, pe această cale, să trimiteţi informaţii privind criteriile care au stat la baza acordării primelor de la Ministerul Tineretului şi Sportului şi motivele pentru care, deşi există bani, după cum se vede în bugetul instituţiei, nu se poate reglementa problema privind situaţia Cameliei Potec, menţionată mai sus!
Interpelare in atentia Sorinei Placinta, ministrul Tineretului si Sportului, depusa in Parlamentul Romaniei pe 12.10.2009

***

Campioanele europene la canotaj câştigă mai puţin decât un muncitor necalificat

Echipajul de 8+1 al României a câştigat medalia de aur la Campionatele Europene de canotaj din Belarus. Din nou ne-am bucurat, le-am felicitat si le-am aplaudat. Dincolo de strălucirea medaliilor pe care fetele le-au adus în ţară se află, însă o realitate tristă. Multe dintre aceste fete care sunt, de altfel, pilonii de susţinere ai performanţei româneşti în domeniul sportiv câştigă mai puţin decât un muncitor necalificat.
Pentru aceste fete nu se poate pune problema de facilitare de credite pentru achiziţionarea de locuinţe, planurile lor de viitor fiind limitate la o remuneraţie mizeră. Multe dintre ele câştigă 400 de lei pe lună. Cele mai norocoase câştigă puţin peste 600 de lei. Totuşi, nu părăsesc sportul de performanţă. Sunt pasionate de acest domeniu, sunt mândre de reuşitele lor şi speră, poate la vremuri mai bune. Salut, aşadar, cu mândrie devotamentul pe care aceste fete îl manifestă făţiş pentru sportul românesc!
Propun, de asemenea, dragi colegi, să începem o campanie de susţinere şi finanţare a sportului de performanţă din România pentru a nu avea neplăcuta surpriză ca aceia pe care astăzi îi aplaudăm pentru reuşitele lor, maine sa plece pentru că nu-şi mai pot asigura supravieţuirea în propria ţară.
Declaratie politica depusa in Plenul Camerei Deputatilor pe 29.09.2009

***

Sportul nu duce lipsă de sportivi, dar de infrastructură da

Numele mari ale sportului românesc sunt pe buzele tuturor atunci cand vine vorba despre performanţă. Gheorghe Hagi, Gabriela Szabo, Nadia Comaneci, Ilie Năstase sunt doar câţiva dintre sprotivii români care au smuls ropote de aplauze si au adus România pe lista ţărilor de renume din sportul mondial.
Am uitat însă sa ne întrebăm ce ar fi fost aceste nume dacă starea bazelor sportive la acea vreme ar fi fost asemănătoare cu aceasta de acum. Ce ar fi fost Nadia Comăneci fără baza sportivă de la Deva lăsată acum în paragină? Ce ar fi fost toti marii sportivi români fără programe si finanţări venite de la stat? Poate că puţini dintre ei sau poate nici unul nu ar mai fi scris o pagină în istoria sportului. Iată de ce mă întreb cum este posibil ca, în vremurile noastre, când aparatura modernă nu ar trebui să fie un lux , ci o obişnuinţă în bazele sportive din România să nu mai putem asigura copiilor cu reale înclinaţii spre sport nici măcar strictul necesar. Cum este posibil ca bazele sportive care au transformat sportul românesc în unul de renume mondial să ajungă hrana rechinilor imobiliari şi să fie transformate în complexuri de lux destinate exclusiv oamenilor cu mare putere financiară? Câte talente se irosesc, generaţie după generaţie, din cauza lipsei de responsabilitate şi de eficienţă a celor care ar trebui să facă lucrurile să meargă în sportul românesc?
Cred cu tărie că, pentru ca un mare antrenor cum este Octavian Bellu să mai poată spune despre un centru sportiv cum a fost cel de la Deva că este un „templu al gimnasticii mondiale”, trebuie ca aceia aflaţi în acest moment la conducerea Ministerului Tineretului şi Sportului să ia măsuri urgente pentru crearea unor condiţii minime şi decente pentru sport. De asemenea, noi toţi trebuie să ne mobilizăm pentru a găsi surse de finanţare, pentru a pune la punct proiecte şi a folosi fonduri structurale ca să scoatem sportul românesc din mizeria în care se află. Sunt convinsă că sportul românesc nu duce lipsă de tinere talente, dar duce lipsă, cu siguranţă, ca urmare a nepăsării celor abilitaţi să ia măsuri, de o infrastructură fără care nu mai putem învia marile bucurii de odinioară.
Declaratie politica depusa in Plenul Camerei Deputatilor pe 22.09.2009

***

Declaratie Politica, 9 martie 2010
Oana Niculescu Mizil

Somajul este in crestere, salariile sunt in scadere, pensiile sunt inghetate, necorelate cu inflatia si de cele mai multe ori blamate. Potrivit Bancii Nationale a Romaniei, la finalul anului trecut, tara noastra avea datorii externe de 78,6 miliarde de euro. Din punctul meu de vedere acestea sunt realitatile Romaniei. Iar ca si cetatean care a fost ales parlamentar ca sa rezolve problemele oamenilor, sunt revoltata!

Stimati colegi,

Am fost trimisi de romani in Parlament sa luptam pentru drepturile lor si pentru viitorul mai bun al acestei tari. Sa facem legi bune, sa sprijinim sectorul privat, sa gasim solutii pentru sectorul public, astfel incat romanii sa aiba unde sa lucreze. Ce am facut? Somajul este in crestere. In februarie a fost de 8,3%, adica peste 762 de mii de persoane, nu au un loc de munca.
Salariile au scazut. Au simtit-o romanii, indiferent ca lucreaza la stat sau la privat, inca din ianuarie 2010. Cei mai multi s-au plans ca lefurile le-au fost diminuate cu cel putin 5 sau chiar 10%. Este enorm acum, cand de la combustibil, pana la mancare si medicamente, toate preturile cresc.
Despre pensii, e si mai trist. Personal imi e rusine sa ma uit in ochii batranilor Romaniei. Acum doua saptamani am stat de vorba cu pensionarii de la Calarasi, judet in care am fost delegata de partid sa dau o mana de ajutor. Sunt tristi si parca condamnati pensionarii de azi. Si eu va intreb, cu ce drept noi, care trebuia sa-i sprijinim, sa le facem o batranete mai usoara, le luam azi painea de la gura? Eu inteleg ca ajutorul pe care-l primesc pensionarii azi, nu este POMANA asa cum blameaza partidul aflat la guvernare, ci doamnelor si domnilor parlamentari, pensia batranului roman este rezultatul contributiei lui la bugetul de stat, pe parcursul intregii activitati. Deci daca sunt banii lor de drept, sa-i dam, ca este rusinos sa stam ani intregi sa discutam despre plata pensiilor. Este obligatia noastra! Sa ne-o asumam. Sa cautam solutii pentru dezvoltarea economiei romanesti, sa facem in asa fel incat sa devenim productivi, nu sa taiem drepturile oamenilor.
Dar ca sa facem asta, trebuie ca noi insine sa muncim. Ca o echipa. Sa ne toleram, sa ne sprijinim, nu sa ne batem pe functii. De cativa ani tara asta este in regres. Politica este perceputa de oameni ca o mocirla nationala. Partidele isi spala rufele in public, politicienii se ataca intre ei, isi ponegresc familiile, isi defaimeaza colegii. Iar acum, partidul de la guvernare, ca si cand nu mai e nimic de facut in tara asta, ca si cand toate lucrurile sunt puse in ordine, ca si cand ar functiona, ce a gaseste de facut? Sa se lupte pentru sefia Senatului! Sa-l dea jos pe Mircea Geoana, reprezentantul PSD.

Stimati colegi,

Asta e problema Romaniei acum? Sa ne dezicem de ceea ce tot noi am hotarat cu mai bine de un an in urma?
Tot ii aud pe reprezentantii PDL vorbind despre seful Senatului ca despre al doilea om in stat, functie, care cred dumnealor li s-ar cuveni, pentru ca au castigat alegerile.
Care alegeri domnilor? Hai sa recapitulam:
Intre Traian Basescu si Mircea Geoana, diferenta a fost de cateva zeci de mii de voturi. La fel si intre PSD si PDL. Deci, Geoana este al doilea om in stat nu numai pentru ca asa s-a negociat si s-a votat aici in Parlament, ci si pentru ca asa au ales romanii acum 3 luni. Cine inseala acum votul si increderea populatiei, domnilor politicieni aflati la guvernare? Opozitia, adica PSD-ul care lupta ca in tara asta sa fie democratie? Sau PDL-ul care isi doreste sa detina puterea absoluta?

***

Declaratie politica – 23 martie 2010

Buna dimineata doamnelor si domnilor,

Astazi problema cea mai stringenta mi se pare sanatatea.
Avem peste 3 milioane de romani care sufera de afectiuni cronice.
Durata de viata a romanilor a ajuns printre cele mai scazute din Europa. Suntem pe primul loc pe continent la mortalitatea provocata de cancerul de col uterin si de san, iar sifilisul si tuberculoza, boli extrem de rare in Vest, ne lovesc cu putere. Bolile cardiovasculare reprezinta in Romania 61% din cauzele mortii, in timp ce in Europa incidenta mortilor cauzate de aceste boli a scazut la 31%. Aceste date sunt gestionate de Centrul National pentru Organizarea si Asigurarea Sistemului Informatic in Domeniul Sanatatii.

In urma cu doi ani, comisia prezidentiala pentru sanatate anunta ca in fiecare an, 60.000 de romani mor din cauza problemelor din sistemul sanitar.

O sa va enunt cateva precizari facute atunci de aceasta comisie, in raportul prezentat publicului:

– un copil care se naste in Romania are sanse de sase ori mai mari sa moara in primul an de existenta, fata de unul nascut in Suedia.
– Bolile infectioase au o incidenta mult mai mare la noi fata de media europeana. Hepatita B este de doua ori mai raspandita, iar incidenta tuberculozei este cea mai mare din Europa.
– Aproape jumatate din decesele la barbati si peste o treime din cele la femei ar putea fi evitate, daca sistemul sanitar ar oferi conditii mai bune.

Comisia prezidentiala pentru sanatate propunea la acea vreme, ca printre solutiile pentru remedierea acestei situatii sa se afle suplimentarea resurselor pentru sanatate, mai precis 6 procente din PIB alocate acestui sector, precum si situarea pacientului in centrul sistemului sanitar.

Unde ne aflam azi? Vin si intreb partidul aflat la putere, partidul d-lui presedinte Basescu, a carui comisie ne sesiza acum doi ani despre deficientele sistemului sanitar. De ce nu pune acum in aplicare sugestiile pe care i le facea la acea vreme propria comisie prezidentiala? Situatia imbolnavirilor este la fel de grava, daca nu chiar mai rau. Toti responsabilii sistemului sanitar de azi se plang ca banii alocati pentru sanatate le vor ajunge doar pana in iunie. Dupa aceasta data se anunta colapsul.
Si ca sa supravietuiasca, in loc sa repartizeze eficient banii de la bugetul de stat, introduc noi taxe pe seama contribuabilului.

Coplata serviciilor medicale este nu numai o nedreptate facuta romanului care contribuie din salariu atat la bugetul de stat, cat si la cel al sistemului de sanatate, este o TRAGEDIE. Intr-o tara aflata in criza, unde pensiile ingheata, salariile scad, iar somajul este in crestere, sa trimiti romanul sa-si plateasca inca odata serviciile medicale este inuman. Specialistii spun ca 40% din populatia Romaniei nu-si va putea permite plata acestor servicii.

Reprezentantii Casei Nationale de Sanatate spera sa dezvete romanii sa se mai duca din orice durere la spital. Sa se gandeasca de doua ori inainte sa deranjeze un doctor.

Stimati colegi parlamentari,

Vin in fata dumneavoastra si va cer sa ne opunem unei noi nedreptati: efectele coplatii serviciilor medicale pot fi devastatoare!

Sanatatea devine din ce in ce mai scumpa. 4 din 10 romani nu-si vor permite sa mearga la doctor.
Desi medicina moderna inseamna preventie, legiferarea coplatii va crea exact efectul contrar. Si asa , in Romania, conform statisticilor, prea multi romani bolnavi ajung prea tarziu la medic. Iar o tara cu oameni bolnavi nu poate progresa!

Oana Niculescu Mizil, deputat

*

Oana Mizil

Declaratie politica – 11 mai 2010

Doamnelor si Domnilor,

 Astazi va voi vorbi depre judetul Calarasi, asa cum il cunosc acum, dupa ce i-am intalnit oamenii si am strabatut aproape fiecare localitate a lui, fie ca a fost sat, comuna sau oras. Multe dintre cele pe care vi le voi dezvalui sunt, cu siguranta, cunoascute si de dumneavoastra, pentru ca judetul Calarasi nu se deosebeste cu mult de celelalte, iar problemele lui sunt, daca nu identice, asemanatoare cu ale celorlalte judete.

Calarasenii sunt oameni muncitori si au avut sansa unei asezari geografice ofertante, cu o posibila agricultura de succes, cu deschidere la Dunare si cu un fost Combinat Siderurgic care a fost dat la fier vechi, si la figurat si la propriu, dupa inchiderea lui din anul 2005. Cu toate acestea, calitatea viatii calarasenilor este scazuta si problemele cu care ei se confrunta sunt mari.

Chiar daca judetul Calarasi este situat în bazinul dunarean, iar potentialul lui hidrografic este urias, reabilitarea sistemelor de alimentare cu apa si canalizare lasa de dorit. Dreptul la apa potabila de calitate ar trebui sa fie prioritar si, cu toate acestea, pensionarii calaraseni inca mai cara apa cu galetile.  Si in mediul urban si in cel rural este aceeasi situatie care nu mai lasa loc de fantezii precum extinderea sistemului de canalizare la sate. Familiile satenilor traiesc in conditii mizere, iar sansele ca ele sa evolueze economic sunt nule avand in vedere lipsa locurilor de munca, imposibilitatea de reconversie sociala si profesionala si viitoarele scaderi drastice ale salariilor si pensiilor.

In judetul Calarasi sunt copii care nu au acces la sistemul de sanatate si nici la invatamant. Multe scoli se darama, ca si bisericile, alte scoli, proaspat renovate, nu pot fi folosite din diverse motive, precum lipsa unui pod catre scoala respectiva, soselele sunt pline de gropi, iar drumurile de tara nu sunt practicabile dupa ploaie. Si, ca si cum toate acestea nu ar fi suficiente, exista localitati in Calarasi in care, cine nu apartine sau nu simpatizeaza cu gruparea politica de la conducere, este blamat, nu primeste autorizatie de construire, i se stinge lumina pe strada, este ostracizat.

Imaginati-va ca in anul 2010, in Lehliu, un oras dintr-o Romanie europeana, am intalnit oameni care mi-au marturisit ca, de foame, au mancat din gunoaie. Ce-as mai putea adauga la asta, domnilor si doamnelor?!

Oana Niculescu Mizil, deputat

*

Lectii de Democratie

(10 iunie 2010)
Am admirat intotdeauna amestecul de eleganta si naturalete al oficialitatilor din tarile nordice europene, felul simplu si degajat in care reusesc sa transmita mesaje extrem de serioase. Relatia cu astfel de oameni imi face mereu bine. Disparitia aproape completa a barierelor comunicationale este un exercitiu al democratiei indelung asmilate. Calitatea discursului care tine nu atat de forma cat de continut, gesturile lipsite de excese au fost tot atatea motive de admiratie pentru doamnele care au facut parte din componenta delegatiei parlamentare daneze alaturi de care am participat, miercuri, la sedinta Comisiei de Politica Externa din Parlamentul Romaniei: Eva Kjer Hansen, presedinte al Comisiei de Politica Externa, Anne-Marie Meldgaard, presedinte al Comisiei de Afaceri Europene, Rebecca Wolffberg, secretar al Comitetului de Afaceri Europene al Parlamentului Danez.

Discutiile au fost complexe si sfaturile binevenite. S-a discutat despre strategia Tratatului de la Lisabona, tratat intrat in vigoare la data de 1 decembrie 2009. El stabileste care sunt competentele UE si mijloacele pe care aceasta le poate utiliza si modifica structura institutiilor şi modul de functionare a acestora.

Sfaturile au tinut de colaborarea dintre parlament si guvern, prin paralelism Romania – Danemarca, si s-a insisitat pe faptul ca este necesar un permanent control parlamentar asupra guvernului si o buna colaborare dintre parlamentul national si cel european. Deasemenea, s-a discutat despre necesitatea unei legislatii clare care sa permita luarea de decizii rapide, in situatii vitale, cu exemplificari clare daneze. Membrele delegatiei daneze au tinut sa declare ca lupta pentru drepturile fermierilor din tara lor si ne-au vorbit despre cat de bine pusa la punct este agricultura si exporturile de lapte, branzeturi si carne. Nu s-a discutat numai despre Danemarca, ci si despre despre codurile penal si civil care nu au fost adoptate in Romania si despre coruptia din Romania, cu remarci aspre si critice la ceea ce se intampla in justitia noastra pentru faptul ca nu ia nicio masura pentru a o stopa.
A fost o intrevedere care mi-a facut mare placere, mai ales ca am ramas in relatii de prietenie cu colegele mele din Parlamentul Danemarcei.

Dupa lectia de democratie daneza de la Parlament, seara am participat la receptia data de Ambasada Marii Britanii cu ocazia zilei de nastere a Majestatii Sale Regina Elisabeta a II-a .