Inca 31, inca Martie, mereu Nichita

Ploaie în luna lui Marte

Nichita Stănescu

Ploaie în luna lui Marte
Adaugata de: mihella Nichita Stănescu Ploua infernal,
şi noi ne iubeam prin mansarde.
Prin cerul ferestrei, oval,
norii curgeau în luna lui Marte.

Pereţii odaii erau
neliniştiţi, sub desene în cretă.
Sufletele noastre dansau
nevăzute-ntr-o lume concretă.

O să te plouă pe aripi, spuneai,
plouă cu globuri pe glob şi prin vreme.
Nu-i nimic, îţi spuneam, Lorelei,
mie-mi plouă zborul, cu pene.

Şi mă-nălţam. Şi nu mai stiam unde-mi
lăsasem în lume odaia.
Tu mă strigai din urmă: răspunde-mi, răspunde-mi,
cine-s mai frumoşi: oamenii?… ploaia?…

Ploua infernal, ploaie de tot nebunească,
şi noi ne iubeam prin mansarde.
N-aş mai fi vrut să se sfârşească
niciodată-acea lună-a lui Marte.

LA MULTI ANI, NICU BANICIOIU SI ROBERT NEGOITA!

Nu vreau sa trec cu vederea urarile de multi ani si multa sanatate pentru cei doi tineri “berbeci” social-democrati ai politicii romanesti, colegi de-ai mei si prieteni, Nicu Banicioiu si Robert Negoita, chiar daca au trecut 4 zile de la ziua de nastere a lui Nicu (26 martie) si o zi de la cea a lui Robert (29 martie). Mai bine mai tarziu decat niciodata!

Asa ca…

La Multi Ani, domnului Nicolae Banicioiu, deputat si preşedinte al Tineretului Social Democrat dar si Chestor al Camerei Deputaţilor!

La Multi Ani, domnului Robert Sorin Negoiţă, deputat si vicepreşedinte al Tineretului Social Democrat dar si preşedinte al Ligii Tinerilor Întreprinzători Social Democraţi!

…primavara frumoasa si cate trei trandafiri albastri pentru fiecare!

Jurnal de lucru italian – Roma, ziua 2 / continuare

Dupa intalnirea cu deputatul Santo Versace, grupul nostru a trecut pe la la biserica romaneasca din Roma, care nu este chiar o biserica, mai repede o bisericuta, si aia inchiriata de la italieni. Partenerul nostru de discutie a fost chiar preotul roman de acolo, un om daruit, bland dar realist, o mana puternica de ajutor pentru comunitatea romaneasca stransa in jurul lui. Parintele ne-a vorbit despre problemele romanilor de la Roma, de ceea ce ar trebui sa faca atat oficialitatile romane cat si cele italiene pentru a le rezolva si a insistat pe faptul ca nici el si nici cei pe care ii cunoaste (romani sau italieni) nu fac diferenta intre romani si romi ca cetateni de nationalitate romana, ci intre romani corecti si cu frica lui Dumnezeu si infractori, indiferent de etnia acestora. A mai specificat si faptul ca si italienii au infractorii lor dar si ceilalti cetateni de alte nationalitati care traiesc in peninsula, iar medietizarea negativa excesiva este doar o ipocrizie electorala care nu fcace cinste politicienilor italieni de la putere. O alta problema adusa in discutie a fost faptul ca o comunitate atat de mare ca cea romaneasca de la Roma nu are propria biserica ortodoxa dar, mai ales, ca romanii din Italia nu sunt suficient de uniti, fiind impartiti in zeci de asociatii.

Dupa discutia cu parintele, ne-am intors la Parlamentul Italian unde am avut doua intalniri importante. Prima intalnire cu delegatia PD-ului (partidul de stanga cel mai important) si a doua cu reprezentantii centru-dreapta, cei ai PDL-ului.
S-a discutat despre problematica sociala internationala si fluxul foarte mare de romani care au intrat in Italia dupa 2007. Pana in 2007 nu au fost probleme dar de atunci au intrat 100-120 romani pe zi in Italia. Astfel, teama italienilor este justificata nefiind pregatiti pentru un astfel de flux. Este nevoie de mecanisme de protectie sociala din cauza transferului in masa mai mare decat libera circulatie. S-a readus in discutie campania electorala italiana si faptul ca Silvio Berlusconi are nevoie de mesaje dure in presa pentru a atrage electorat. Parlamentarii PD au amintit despre mediatorii culturali si despre sistemul legislativ italian care specifica foarte clar despre condamnarea individuala a infractorului si au specificat ca nu sunt de acord cu propaganda politica facuta de partidul de centru-dreapta. Ei propun ca cetatenii romani cu acte in regula sa fie activi in politica italiana asfel incat comunitatea romana sa aiba un reprezentant in parlament si astfel sa se produca incluziunea in mecanismul politic din Italia. Observatia lor este ca romanii din Italia sunt divizati in mai multe comunitati si, ca atare, nu exista o comunitate romaneasca, in acest moment existand peste 90 de asociatii.

Cum era de asteptat, intalnirea cu reprezentanti PDL s-a concentrat, transant, pe maniera in care ei au obligatia de a-i apara pe italieni, inainte de a-i integra pe ceilalti cetateni europeni (printre care si romanii) si au amintit despre problemele vechi cu maroconii si albanezii, iar acum cu infractionalitatea romaneasca. Isi recunosc toleranta pentru mica delicventa dar nu tolereaza violurile, crimele. Au vorbit despre romani si tigani, nu despre cetateni europeni, specificand ca romanii sunt pe locul intai la trafic de droguri, de carne vie si de arme. Au mai specificat ca ii intereseaza in primul rand protectia copiilor si a femeilor (copiii romani sunt sunt batuti pentru a cersi sau pentru a se prostitua).

Nu trebuie sa ne ascundem dupa degete. Exista oficiali italieni care, cel putin la nivel declarativ, recunosc ca nu poti condamna o intreaga comunitate pentru incidente izolate dar si dintre cei care ii percep pe romani ca imigranti, nu ca si cetateni europeni si chiar mai mult, ca o mare “problema” a Italiei care trebuie rezolvata.

Maine va voi descrie si viziunea diasporei romanesti din Italia asupra acestor probleme.

Jurnal de lucru italian – Roma, ziua 2 / intalnirea cu deputatul Santo Versace

Marti, a doua zi la Roma, grupul nostru a pornit catre Parlamentul Italian. Prima intalnire a fost cu deputatul Santo Versace, un cunoscut om de afaceri italian, politician de centru-dreapta in partidul lui Berlusconi si reprezentant al Sudului, mai precis al Calabriei. Numele domnului deputat nu este o coincidenta, este chiar fratele cunoscutului creator de moda Gianni Versace. Dupa moartea acestuia, acum 11 ani, impreuna cu Donatella, el a preluat si a continuat afacerea lui Gianni. Despre Santo Versace se pot spune multe. Dintotdeauna si-a dorit sa intre in politica, politica fiind pentru el atat o mare pasiune cat si “o datorie sociala”, dar a facut-o abia in 1994.
Cum era de asteptat, domnul deputat este un om inteligent, cu umor, cu vederi largi si cu un comportament curtenitor, mai ales fata de femei. Dealtfel, parea ca se simte foarte bine asezat intre mine si Cristina Dumitrache.

Discutia s-a concentrat pe integrarea cetatenilor de nationalitate romana in Europa, in general, si in Italia, in special si pe tot ce decurge de aici, in special pe elementele discriminatorii permise de media si oficialitatile italiene. Domnul Versace a afirmat, pe de-o parte, ca autoritatile italiene sunt mult prea permisive cu infractionalitatea si, pe de alta parte, ca nu este simplu sa rezolvi problemele care se creaza din cauza cetatenilor de alta nationalitate atat timp cat propriul aparat italian legislativ nu este bine reglat, nici chiar pentru problemele stricte ale italienilor. A fost de acord ca nu trebuie blamata o comunitate pentru incidente izolate si, ca si domnul Diaconescu, ministrul nostru de externe, ca infractiunea nu are nationalitate. Exemplul pe care l-a dat a fost insasi Calabria, locul sau natal, o regiune destul de blamata in Italia, specificand ca nu este corect sa blamezi toti calabrezii pentru infractiunile unora dintre ei. Recunosc ca o astfel de situatie am intalnit si eu in colegiul meu, Ferentariul fiind un cartier rau famat pentru restul bucurestenilor. Este adevarat ca in Ferentari sunt si zone defavorizate, insalubre, dar si zone cu locuinte frumoase, institutii noi si scoli moderne.

Ne-am luat ramas bun de la domnul deputat Santo Versace cu promisiunea ferma a acestuia ca va veni cat de curand in Romania, la invitatia noastra, mai ales ca este informat ca romancele sunt extraordinar de frumoase. Sper ca frumusetea romancelor sa nu ramana moneda noastra forte, mai ales ca si italiencele sunt frumoase, iar criza economica trece, mai intai, prin… stomac. Cristina s-a descurcat foarte bine si la Parlament cu italiana ei excelenta si am acum ocazia sa-i multumesc pentru prezenta ei activa si fermecatoare in grup, asa cum vreau sa multumesc si lui Nicu si Cristi, oficialilor romani din Italia, reprezentantilor diasporei si presei, care ne-a dat sprijinul in mediatizarea vizitei noastre de lucru in Italia.

Ziua a doua de la Roma nu s-a sfarsit aici. Mai sunt multe de spus dar si maine este o zi. Pana atunci vreau sa fac o specificatie pe care doream sa o las la finalul jurnalului, ca raspuns la vocile care au considerat calatoria noastra in Italia o calatorie de shoping pe banii statului. Nu am avut timp sa facem cumparaturi, sa mergem la muzee sau la opera. Am avut o agenda foarte incarcata si am reusit sa atingem punctele cele mai importante. Cheltuielile pentru cele 3 zile din Italia au fost exclusiv din banii personali ai fiecaruia, pana la ultimul cent.

Iata ca si ora de intuneric a planetei s-a incheiat. Sper sa nu fi afectat jocul baietilor nostri, in meciul Romania-Serbia. Din pacate, sarbii conduc cu 2-0! Eu am pariat pe fotbalistii romani. Hai Romania!

cu deputat Santo Versace

Roma – Tabara de romi Candoni

Iata si cateva fotografii facute in campusul despre care va vorbeam in articolul anterior.

Jurnal de lucru italian – Roma, ziua 1

Luni a fost prima zi a vizitei de lucru in Italia. Echipa de tineri parlamentari din care am facut parte si eu si-a respectat programul de la Roma si a inceput ziua cu deplasarea la tabara de romi Candoni. Accentuez “echipa de tineri parlamentari” tocmai pentru ca asta a fost prima observatie facuta atat de romanii intalniti aceste zile in Italia cat si de oficialii italieni. Ei au fost surprinsi de media de varsta a grupului si, mai ales de “entuziasmul profesionist”. Echipa i-a avut in componenta pe Deputat Nicolae Bănicioiu, chestor în Camera Deputaţilor, Deputat Cristian Rizea, vicepreşedinte în Departamentul Pentru Energie, Deputat Cristina Dumitrache, membru în Comisia Pentru Politică Externă si, bineinteles, pe mine, ca deputat si membru in Comisia pentru Politica Externa.

La tabara de romi ne-a insotit si domnul Ilie Mario Rafael, vicepreşedintele Agenţiei Naţionale a Romilor. Si, cum socoteala de acasa nu se potriveste intotdeauna cu cea din marele targ al Europei, mare ne-a fost surpriza sa descoperim la Candoni cu totul altceva decat o adunare insalubra de oameni murdari si galagiosi care traiesc in conditii improprii si in ilegalitate, dupa cum ne pregatise presa italiana.

Campusul Candoni este unul dintre cele 7 campusuri curate si bine organizate in care traiesc cetateni de etnie roma. Ca si celelalte, este un spatiu in care romii placati la lucru in Italia isi duc viata in siguranta si nu fara un minim confort. In primul rand, campusul are protectie iar autoritatile italiene au prevazut baracile cu electricitate, gaze, apa curenta si canalizare. Baracile sunt moderne. Au cate 2-3 camere, bucatarie si baie.
Este bine de stiut ca 80% dintre romii de la Candoni, respectiv 465 de persoane, lucreaza legal, cei mai multi la compania Telecom Italia. Asadar, au drept de lucru. Copiii rromi nu numai ca merg la scoala dar au la dispozitie si mijloace de transport, autobuze speciale puse la dispozitie de catre autoritatile italiene.
Romii din campusul Candoni nu pun probleme autoritatilor italiene si nu au nici ei prea multe probleme de adaptare si integrare. Pot spune ca am vizitat un campus model, legal. Am aflat, insa, mai tarziu, in aceesi zi, la Primaria Romei, ca mai sunt si alte 15 campusuri abuzive in care romii traiesc ilegal fara protectie sociala si de sanatate, unde concentratia infractionala este foarte mare.

Cu agenda pregatita, a doua oprire a primei zile a fost la Primaria Roma, iar discutia a inceput tot cu problema romilor de la Roma. Partenerii de discutie au fost Alfredo Antoniozzi, europarlamentar de dreapta, Zveva Belviso, Ministru Local Pentru Afaceri Sociale si Integrare si consilierul Francesco D’Micheli de la Comisia de Afaceri Sociale. Cu toate ca impresia cu care plecaseram la drum era ca oficialii italieni nu se ocupa indeajuns de cetatenii de etnie roma, am avut surpriza sa aflam ca, pe langa ce este deja bine facut prin demersurile integrarii, un nou program se va pune curand in aplicare. Italienii vor investi alte 23 milioane de euro, dintre care 8 milioane vor veni de la primarie Romei, ale 5 de la primaria Lazio si 10 milioane de la Ministerului de Interne italian. Banii vor merge in alte 4 tabere pentru romi in care, de aceasta data, baracile vor fi inlocuite cu locuinte sociale utilate cu tot ce trebuie. Romii vor avea asigurari sociale, de sanatate, iar copiii lor vor beneficia de scoalarizare. Este un alt pas facut de oficialii italieni in integrare si stoparea “migratiei nomade”. Fireste ca s-a discutat si despre mediatizarea negativa a cetatenilor de nationalitate romana, laolalta cu romanii care fac infractiuni in Italia dar acesta va fi tema unui alt entry. Laudabil este ca cetatenii de nationalitate romana sunt perceputi ca integrandu-se cu mare usurinta pe teritoriul italian, chiar daca marea problema a italienilor a fost fluxul foarte mare de cetateni de alte nationalitati care au intrat in Italia, dupa 2007, flux pentru care nu erau pregatiti. Tot la primarie s-a discutat despre lipsa unei biserici ortodoxe romanesti la Roma. In acest moment romanii merg la o o bisericuta neincapatoare, si ea inchiriata.

Nu de bun augur a fost discutia despre eventualitatea luarii unor masuri limitative pentru cetatenii care vor sa mearga in Italia. Referindu-se la infractionalitate si incercarea de a controla acest fenomen, domnul Antoniozzi a luat in discutie directiva 38 a liberei circulatii la care se presupune ca se vor aduce amendamente. Nu trebuie sa omitem faptul ca Italia este si ea in campanie electorala, iar aceste masuri fac parte din armele cele mai eficiente impotriva contracandidatilor, chiar daca sunt folosite pe masa de manevra a cetatenilor de alte nationalitati. Cu toate astea, oficialii de la primarie ne-au primit “cu bratele deschise”, gata pentru orice colaborare benefica romanilor si italienilor.

cu Nicu si Rafael, la Primaria Romei

Ceea ce vroiam sa va mai spun este ca vizita noastra la primaria Romei a fost in ziua in care se vota bugetul si, astfel, am asistat la unul dintre cele mai interesante spectacole romane, o cearta, la propriu, intre “stanga” si “dreapta”, in fata presei, cu finalul apoteotic in care cei de “stanga”, in semn de protest, s-au asezat pe jos, in mijlocul salii, au batut din palme si au cantat. Este si asta un mod de a te impotrivi. Inedit, e adevarat. Doar de la latini avem dictonul “panem et circenses”.

Pe maine, pentru a doua zi din jurnalul italian! Week-end placut tuturor!

Pentru cetatenii europeni de nationalitate romana din Italia

Concluziile dezbaterii “Situaţia critică a cetăţenilor români care locuiesc în Italia; soluţii pentru integrarea socială” din 17 martie, de la Parlament, nu pot fi pe deplin clare fara cunoasterea realitatii romano-italiene “pe viu”. Asa ca masa rotunda parlamentara, cu toate problemele care s-au dezbatut la ea, la tema (nu au fost putine), s-a transformat intr-un grup de lucru care v-a opera la fata locului in incercarea – sper eu, reusita – de a gasi, la propriu, solutii pentru gestionarea crizei existente. Asadar, maine voi fi in Italia impreuna cu delegatia alcatuita din colegii mei, tineri parlamentari PSD si nu numai: Deputat Nicolae Bănicioiu, chestor în Camera Deputaţilor, Deputat Cristian Rizea, vicepreşedinte în Departamentul Pentru Energie, Deputat Cristina Dumitrache, membru în Comisia Pentru Politică Externă si Dl. Ilie Mario Rafael, vicepreşedintele Agenţiei Naţionale a Rromilor. Cum scriam mai sus, scopul vizitei de lucru se refera, fireste, la identificarea problemelor cetatenilor romani care traiesc pe teritoriul italian si la gasirea solutiilor optime, atat pentru romani cat si pentru italieni, fie ei oficialitati, fie membri ai societatii civile.
Nu va fi simplu dar este nevoie de canale directe de comunicare intre oficialii romani si omologii italieni si de constientizarea autoritatilor din Italia de rolul socio-economic al romanilor, ca cetateni europeni, si responsabilitatile pe care acestia le au in a respecta drepturile tuturor cetatenilor europeni, indiferent de nationaliatate.

Posibil sa fie necesara crearea unui grup de lucru interparlamentar romano-italian pentru clarificarea si solutionarea problemelor de integrare a cetatenilor romani aflati pe teritoriul intregii Europe. Cert este ca romanii care traiesc si muncesc cinstit in UE au nevoie acum, mai mult ca niciodata, de sprijinul politicienilor si autoritatilor romane, de solidaritate. Doar in acest fel vor reusi sa depaseasca aceste momente in care medietizarea negativa excesiva a infractiunilor unor concetateni le aduc atatea prejudicii tuturor celorlalti.

Vizita de lucru in Italia va avea in program vizita in taberele de rromi de la Roma, intalnire cu autoritati locale de la Roma si Milano, intalnire cu reprezentantii Ambasadei Romaniei in Italia si o intalnire cu reprezentanti ai asociatiilor de romani si ai cultelor religioase romanesti din peninsula.

Sa speram ca vom avea rezultate bune dupa aceasta calatorie si promit ca va tin la curent cu pasii facuti, daca timpul imi va permite.

Ion Dolanescu in corul ingerilor

Astazi a plecat dintre noi Ion Dolanescu, acel om “nascut langa Carpati, la poale de munte”, dupa o lunga suferinta dar si dupa multa fericire. Fericirea pe care a oferit-o romanilor vocea lui minunata, cantecele sale care au rasunat, cel putin o data, in fiecare casa de roman, fie ea de taran, de muncitor sau de intelectual. Acest om a stiut ce inseamna o viata plina de veselie si iubire, o viata de artist generos. A oferit bucurie oamenilor, iar cerurile il vor primi cu bucurie.

Dumnezeu sa te primeasca in corul ingerilor Lui, Maestre!

*

Ion Dolanescu – M-am nascut langa Carpati

(preluat http://www.youtube.com)

Situaţia critică a cetăţenilor români care locuiesc în Italia; soluţii pentru integrarea socială

Se stie ca in perioade de criza, practicile rasiste si nationaliste se acutizeaza. Un astfel de moment este acum. In Italia traiesc multi cetateni romani care duc o viata normala, multi au afaceri prospere, un viitor, platesc taxe statului italian, ca orice cetatean corect al Europei. Din cauza evenimentelor din ultima perioada, prin mediatizarea excesiv-negativa si reactiile gruparilor de dreapata si extrema-dreapta italiene, romanii au devenit subiectul horror al intregii Italii si al Europei si au inceput sa fie ostracizati in masa, ceea ce nu este deloc onest.

Pornind de la aceasta realitate, ca deputat in Parlamentul Romaniei si ca membru in Comisia pentru Politica Externa, mi s-a parut normal sa incerc sa mobilizez forurile interesate de subiect si sa initiez un program pentru clarificarea acestei situatii de criza socio-politica. Am profitat de vizita in Romania a domnului Alessandro Battilocchio, europarlamentar, membru în Comisia pentru Dezvoltare a Parlamentului European si membru în Partito Socialista Italian si am organizat, impreuna cu colegi de-ai mei din partid, prima reuniune interparlamentara romano-italiana.

Masa rotunda a avut loc la Palatul Parlamentului, in sala Ovidiu Sincai, si a avut in jurul ei membri ai Parlamentului European, membri ai Parlamentului Român, reprezentanti PES, reprezentanţi media, reprezentanti ONG, reprezentanti ai rromilor si ai Crucii Rosii si, nu in ultimul rand, pe domnul Alessandro Battilocchio care a raspuns intrebarilor celor prezenti. Tema de discutii a fost “Situatia critica a cetatenilor romani care locuiesc in Italia; solutii pentru integrarea sociala”.

Pot spune ca aceasta reuniune pe care am avut placerea sa o mediez a fost un succes. Fiecare dintre cei prezenti si-a spus punctul de vedere, la tema. Au luat cuvantul aproape toti invitatii. Daciana Sarbu, Nicu Bănicioiu, Carmen Moldovan, Rovana Plumb, Mugurel Surupăceanu, Cristian Rizea au prezentat situatia romanilor din Italia si au facut vizibile aspectele care tineau de mediatizarea excesiv-negativa in Italia a „situatiei romanesti”, insistand pe faptul, de necontestat, ca, „infractiunea nu are cetatenie” (dupa cum afirma si domnul Ministru de Externe, Cristian Diaconescu) dar si pe faptul ca cetatenii romani sunt, de fapt, cetateni europeni, nu imigranti, si, ca atare, au indatoriri dar si drepturi egale cu ale celorlalti. Mai mult decat atat, 1% din PIB-ul italian se datoreaza muncii cinstite a cetatenilor romani. Reprezentantii Ministerul Administraţiei şi Internelor (domnul Florescu Bujor, Chestor IGPR si domnul Isac Marcel Comisar şef Centrul de Cooperare) au readus in discutie faptul ca, din punct de vedere statistic, infractionalitatea romaneasca din peninsula nu este mai mare decat a altor comunitati ale altor nationalitati care traiesc in Italia, incepand chiar cu cea italiana. Mai mult decat atat, exista si infractionaliatate a cetatenilor italieni pe teritoriul romanesc. Din 5263 de cetateni italieni, peste 214 sunt cercetati penal. Cum era si firesc, s-a pus si problema rromilor. Doamna Mariana Buceanu a vorbit ca reprezentata a Administratiei Naţionale a Rromilor. A prezentat corect situatia cunoscuta a rromilor din peninsula insistand pe faptul ca acolo traiesc in pace si legalitate familii intregi de rromi care s-au integrat perfect in comunitatea italiana. Doamna Ana Ungureanu de la Crucea Rosie si domnul Alexandru Cumpanasu, Director Executiv al Asociaţiei pentru Implementarea Democraţiei, au salutat initiativa PSD si si-au expus punctul de vedere in privinta modului in care statul italian intelege sa-si faca datoria din punct de vedere social fata de cetatenii romani si, mai ales, au insistat asupra tendintei de discriminare si chiar xenofobie de care dau dovada statul, massmedia si opinia publica italiene.

Concluziile care s-au desprins de aici, la care au contribuit, in mare masura, raspunsurile domnului Battilocchio, la intrebarile si apelurile romanilor, au mers spre cateva directii clare: mediatizarea excesiva a “problemei romanesti” tine, in mare masura, de campaniile electorale succesive din Italia. Cu alte cuvinte, politicienii italieni nu au pierdut ocazia sa isi faca imagine publica pentru electorat, folosind aceasta situatie ca manevra electorala. O alta concluzie tine de problema economica. Fireste ca italienii simt un pericol in forta de munca ieftina a romanilor. E bine de stiut ca din procentul de infractionalitate romaneasca pe teritoriul italian, cea mai mare parte nu se regaseste in violuri sau crime, ci este data de munca la neagru si tot ce decurge de aici. Romanii plecati in Europa merg sa munceasca. Ei si-ar dori sa munceasca in legalitate, sa aiba asigurari sociale si de sanatate, sa isi poata permite o locuinta decenta, scoli si gradinite pentru copii. Din nefericire, multi dintre ei sunt obligati sa lucreze ilegal, cu ziua, si sa traiasca in tabere mizere, cum sunt cele din Roma, atat de vizibile de ochiul atent al opiniei publice.

PSD-ul este primul partid care, prin aceasta intalnire inter-parlamentara europeana, a adus la masa de discutii si membri ai comunitatii rrome. Acestia si-au spus deschis parerile prin reperezentantii lor si au facut apeluri pentru ameliorarea relatiilor romano-italiene.

Consider aceasta intalnire ca un prim pas bine facut catre integrarea cetatenilor romani in marea patrie a Europei, iar concluziile de aici vor fi adaugate si celor de dupa vizita de lucru in Italia, cea care va lua pulsul comunitatii romanesti „la fata locului”.

DESPRE FMI SI ALTI DEMONI

Romania este in fierbere de cateva zile. Acordul cu FMI-ul tine prima pagina a ziarelor si prime-time-ul televiziunilor, politicienii isi dau cu parerea, coalitia de guvernare, pusa parca in fata faptului implinit de catre Traian Basescu, este in cautare de solutii si analizeaza oportunitatea imprumutului de la prestigiosul organism international. Totul a inceput cu mesajul adresat de catre presedintele Romaniei camerelor reunite ale mult hulitului nostru Parlament. Nu fac stenograma discursului domnului presedinte. El a fost analizat si para-analizat de catre intreaga presa din Romania. Nu pot, insa, sa nu remarc polivalenta presedintelui. El a avut un discurs de premier autentic, a rostit o alocutiune de criza intr-un moment de criza. A vorbit cu gravitate despre austeritate si despre adoptarea de comportamente austere. Dupa ce a aratat necesitatea reformelor in ministerele detinute de PSD (ministerul Sanatatii si cel al Educatiei) nesoptind niciun cuvintel despre celelalte ministere cheie privind gestionarea crizei si ma refer doar la Ministerul Economiei si la Ministerul Finantelor, domnul presedinte-premier a lansat in eter, ca o axioma, solutia supravietuirii statului si societatii in conditii de criza: Imprumutul de la FMI. Trec peste faptul ca diligentele necesare acestui acord cu FMI fusesera demarate pe sest cu cateva zile in urma de catre PDL, iar aliatii acestora de guvernare, social-democratii, au aflat in presa despre acest lucru. Este tipic romanesc sa nu stie stanga ce face dreapta! Dupa discursul-silogism rostit de domnul presedinte al Romaniei, Traian Basescu s-a deplasat la postul national de televiziune unde si-a rostit adevaratul mesaj in concordanta cu ars-poetica basesciana cu care ne-a gratulat timp de aproape 5 ani. Nimeni nu i-a scapat lui Traian Basescu, care, parca, se afla la o emisiune electorala. Calin Popescu Tariceanu, Adrian Nastase, Crin Antonescu si, fireste, Mircea Geoana au fost umectati pana la refuz de replicile acide ale distinsului nostru presedinte. Doar pentru ca au criticat aceasta opinie unilaterala a presedintelui-prim-ministru. Atacul la presedintele Partidului Social Democrat a fost deplasat nu atat prin nivelul modest al limbajului folosit. Traian Basescu a “revolutionat” de-a lungul mandatului sau, si nu numai, “semantica” dialogului politic. Faptul ca domnia sa a ales sa se adreseze la acel mod Presedintelui Senatului si presedintelui celui mai important partid din Romania, (PSD, a reusit sa stranga cele mai multe voturi la alegerile parlamentare) si, mai ales, presedintelui unui partid care guverneaza Romania, arata, fara echivoc totala lipsa de fair-play politic dar si teama viscerala de PSD si de presedintele sau. Analizati, prin comparatie replica mai mult decat eleganta, data de domnul Mircea Geoana! Indiferent daca acest acord cu FMI-ul va fi semnat, in forma agreata sau nu de presedintele-prim ministru, se impun unele intrebari si precizari. Domnul presedinte vede in acest acord cu FMI salvarea si reformarea Statului. Aceasta linie de credit reprezinta „centura de siguranta” (interesanta aceasta comparatie, extrapoland putem spune ca daca pasagerii au centura de siguranta ei pot scapa din accidentul generat de un sofer beat, fireste referindu-ma la autoturisme). Logica presedintelui pare de necontestat. In “Tentatia Inocentei” filosoful si scriitorul francez Pascal Bruckner face o analiza ghilotinanta a fenomenului creditarii: “Creditul escamoteaza suferinta obligatiei de a plati pentru a obtine; iar cartea de credit, da iluzia gratuitatii. S-a ispravit cu calculele penibile: golirea intempestiva a buzunarelor nu ne mai taie pofta noastra grozava. Ipotecarea viitorului e putin lucru fata de ametitoarea fericire de a avea imediat tot ce poftesti. Iar plata efectiva, cu cruzime intr-o zi sub forma instiintarilor, a penalizarilor, a portareilor, a sechestrului, acum este amanata intr-un viitor indepartat fara chip si fara forma, care se numeste “maine” si pe care infierbantarea de moment il inlatura fara mila.” Nu putem sa nu ne intrebam daca vom avea suficiente resusrse financiare pentru a achita acest imprumut. Asta, fireste, trecand peste conditiile draconice pe care politica Fondului o impune celor care apeleaza la serviciile lui. Este stiut ca singurul guvern post-decembrist care a reusit sa achite catre FMI toate datoriile cu dobanzile aferente a fost Guvernul condus de Adrian Nastase in conditiile in care guvernul domniei sale era unul mono-color, format din specialisti autentici. Din pacate, exista o serie de intrebari cu privire la acest imprumut la care artizanii sai se feresc sa raspunda. Care este destinatia acestor bani? Vor fi folositi in educatie si sanatate acest lucru ducand la cresterea taxelor? Cele 19 miliarde de Euro vor fi virati direct in rezerva BNR si vor putea fi accesati de catre guvern sau de catre banci prin reducerea rezervelor minime obligatorii? Ce se va intampla daca, din cauza disputelor electorale, generate de Traian Basescu, tara se va afla in imposibilitatea de a fi guvernata? Chiar daca BNR va pune conditii ca bancile romanesti sa nu-si finanteze bancile mama din Austria sau Italia sau Grecia si din alte tari, bancile romanesti pot finanta sucursale de multinationale care vor putea transfera usor bani la firmele mama (care nu vor atrage fonduri la centru, ci local)? Coroborand acest fapt cu articolele aparute in presa internationala cum ar fi „Wiener Zeitung”, putem spune ca acest imprumut va servi revigorarii bancilor straine pe spatele contribuabilului roman? Ce se va intampla cu moneda nationala, in conditiile in care cursul de schimb este calculat acum la 4.20 lei dar sunt multe voci care il situeaza la 5 ba chiar 6 lei? Dupa cum se stie, Mugur Isarescu isi incheie mandatul in acest an, iar orice schimbare de mandat presupune cel putin o schimbare a strategiei Bancii Nationale. Dupa cum spunea cineva, iata o intrebare de 19 miliarde de Euro. Inchei cu un citat din acelasi Pascal Bruckner: “Incheiem cu bancile [..] mini pacturi faustiene, prin care suntem indemnati, de Mefisto: semneaza si totul va fi al tau!”