Laszlo Tokes, varful de lance al iredentismului maghiar, cetatean roman si mai mult decat atat, demnitar roman in Parlamentul Europei si-a dat iar in stamba la Baile Tusnad, acolo unde de cativa ani, pe teritoriul Romaniei, UDMR dezbate fara rusine teme anti-statale si anti-romanesti.
Laszlo Tokes, cu precizia stereotipa a unei placi de patefon uzate, a reiterat utopia de secole a unor aburiti de palinka si iluzii revansarde cerand a mia oara autonomie teritoriala pe criterii exclusiv entice, drepturi exclusive pentru clica lor, a jefuitorilor de paduri seculare romanesti si alte aberatii segregationiste privind infiintarea asa-zisului Tinut Secuiesc.
Din pacate, pentru decidentii statului roman de astazi, colegi de guvernare cu UDMR, aceste declaratii sforaitoare sunt privite cu condescenta si catalogate a fi “fapte izolate”.
Nici presedintele si nici prim-ministrul ardelean nu a venit cu declaratii ferme, transante. Mai mult decat atat, par solidari cu imixtiunea prim-ministrului ungar, Viktor Orban, in treburile noastre interne. Acesta a declarat la scoala de vara a iredentismului ungar: “’Am acţionat în interesul acestor comunităţi (…), dar putem acţiona doar atunci când Ungaria va deveni o ţară puternică şi va avea un cuvânt greu de spus. (…) Şi la Bruxelles am ridicat vocea în favoarea comunităţii maghiare şi nu am permis să se măture pe jos cu noi. (…) Putem solicita să fim respectaţi, dar trebuie să ne comportăm ca atare, să mergem înainte cu capul ridicat”
Le spun si pe aceasta cale, atat lui Laszlo dar si lui Viktor Orban, ca noi, romanii, am jucat ceardasul la Budapesta cand, intr-un timp record, armata romana a cucerit Ungaria, pentru a o elibera. Armata bolsevica ungara a lui Bela Kun, coordonata direct de Lenin, a fost zdrobita, iar vechiul guvern ungar a fost reinstalat. Regele Ferdinand, dintr-o nobleţe exagerata, nu a permis armatei sa arboreze sfantul nostru Tricolor rosu, galben si albastru, pe cladirea Parlamentului de la Budapesta, asa cum ar fi fost normal sa faca orice învingător. A facut-o, în schimb, sergentul Iordan care a arborat in varful catargului, deasupra drapelului maghiar, o opinca gaurita. Budapesta a fost eliberata de armata romana pe 4 august 1919. Este o data pe care ungurii nu o vor sarbatori. Ar vrea s-o uite, desi a fost ziua eliberarii lor. Deasemenea, am participat la eliberarea statului maghiar de sub jugul hortyst. Armata noastra s-a comportat exemplar, am mers inainte, cu capul sus si am uitat crimele de la Moisei, Ip si Trasnea. Ne-am comportat prieteneste eliberand un stat vecin si prieten. Si asa l-am considerat pana in zilele noastre.
Am ramas profund oripilata si de declaratiile presedintilor Consiliilor Judetene din Harghita si Covasna, cetatenii romani si Borboly Csaba si Tamas Sandor. Acestia au propus, in aplauzele audientei, un plan de formare a Tinutului Secuiesc. Aceleasi si aceleasi aberatii despre autonomie teritoriala etnica, camuflata intr-o autonomie economica. Pai, mai “fratilor”, aveti cele mai multe fonduri directionate de guvernul roman dintre toate judetele Romaniei, va scaldati in acesti bani si, cu toate astea, populatia romana de acolo, fie ea si de origine maghiara, traieste intr-o saracie lucie. Chiar Laszlo Tockes a declarat ca 400 000 de etnici au migrat in Ungaria! Ce autonomie economica doriti voi, cand nu sunteti in stare sa gestionati banii veniti de la Guvernul Romaniei?
Tuturor celor care atenteaza la suveranitatea statului national si la frontierele Romaniei, eu, Oana Niculescu Mizil, deputat in Parlamentul Romaniei, le spun cu fermitate sa-si bage mintiile in cap si le amintesc un cantec de suflet al nostru, al tuturor cetatenilor romani. Asa cum am trecut Carpatii in Patria muma, in ’40, am trecut si Tisa in 1919.
si o dedicatie pentru fratele meu Laszlo
Oana Niculescu-Mizil 