Despre Apararea Drepturilor si Libertatilor Presei

Ieri am participat la dezbaterea publica „Apararea Drepturilor si Libertatilor Presei” care s-a tinut la Palatul Parlamentului, alaturi de alti colegi parlamentari si, cum era si firesc, alaturi de reprezentanti importanti ai massmedia romanesti, membri ai Grupului pentru Apararea Drepturilor și Libertatii Presei și ai Centrului pentru Jurnalism Independent.

Tema centrala a dezbaterii a fost oportunitatea incercarii CSAT-ului de a oficializa,  pentru prima data în istoria post-decembrista a Romaniei, documentul care sa trateze campaniile de presa și institutiile mass-media ca „vulnerabilitati” pentru securitatea naționala si asta pentru ca Strategia Naționala de Aparare, aprobata de chiar Consiliul Suprem de Aparare a Tarii (CSAT) in 22 iunie 2010, consemneaza la capitolul „Vulnerabilitati”: „fenomenul campaniilor de presa la comanda cu scopul de a denigra institutiile statului”. In perioada următoare, Parlamentul Romaniei urmeaza sa se pronunte prin vot final asupra propunerii de Strategie.

Opinia mea a fost cea firesca, democratica si anume ca libertatea de exprimare este primul semn al democratiei. Marele castig al Revolutiei a fost si ramane dreptul la libera exprimare, Presa Libera. Comunicarea este vitala omenirii, iar presa este o forma de comunicare in masa. Mai mult, presa unor vremuri reflecta chiar vremurile si reactia maselor la miscarile politice, sociale, economice ale acelor vremuri.  Pe de-o parte, nu trebuie sa ne miram ca in aceste vremuri pe care le traim presa este dura, uneori sarcastica. Adevarul Romaniei Reale cere asta, cere o presa care sa echilibreze raportul de forte intre puterea de conducere si cetatean. Pe de alta parte, nu trebuie sa ne mire nici ca presedintele Romaniei afirma ca „presa poate atenta la siguranta nationala” atat cat politistii au fost acuzati in acelasi fel in urma protestului  lor. Presa este o putere in stat iar cei care nu aleg calea corecta nu agreaza marea putere a presei. Sa nu uitam ca cenzurarea presei de catre aparatul puterii este primul si cel mai sigur semn al dictaturii.

Eu, personal, ca simplu cetatean dar si ca politician si deputat in Parlamentul romaniei sunt impotriva cenzurii de orice fel in presa, in afara cenzurii adevarului si aici amintesc un adevar pentru jurnalisti – „Cuvintele pot naste si pot ucide” – ei, jurnalistii, la randul lor, isi asuma imaginea si chiar viata celor despre care scriu, asa cum oamenii politici, precum toate persoanele publice, trebuie sa-si asume propriile reactiil in public si protocolul, pentru ca presa este ochiul crud al intregii societati.

Asta nu inseamna ca nu mi-as dori ca jurnalistii din toate massmedia sa respecte adevarul si sa-l arate netrunchiat, iar mesajul lor catre societatea civila sa fie onest. DAR TOATE ACESTEA SE REGLEAZA IN TIMP: O PUBLICATIE CARE NU RESPECTA ADEVARUL NU VA FI RESPECTATA DE CITITOR SI NU VA AVEA CREDIBILITATE

Si daca tot s-a folosit termenul de “autoreglemantare” prin interventia legii, mi s-a parut firesc sa intervin si sa argumentez ca jurnalistii romani stiu ce trebuie sa faca, iar daca nu stiu sau nu respecta deontologia profesiei lor for fi decredibilizati in ochii opiniei publice, oricum. Incercarea de a controla si de a pune pumnul in gura presei este egal cenzura . Domnului Mircea Toma care a facut referire la filmuletul “pumnul prezidential” din campania electorala si care a propus  o „pedeapsa” aplicata trustului de presa care a difuzat acel filmulet, in cazul in care Strategia va fi adoptata de Parlament in forma actuala, i-am pus intrebarile: “Din ce categorie face parte filmul, vulnerabil sau amenintator, si la adresa cui?” si care ar putea fi pedeapsa pe acre ar propune-o pentru trustul respectiv?
Nu a raspuns nimic multumitor si, sincer vorbind, nici nu prea avea ce.

La ora actuala presa s-a mutat in online. Eu, de exemplu, pe blogul meu si pe retelele sociale  nu cenzurez niciodata comentariile, decat in situatii cu totul speciale. De-asta am atat de multi prieteni. Am avut, am si intentionez sa am si de acum inainte o relatie excelenta cu presa.

PSD VICTORIOS DIN NOU! PAUL RADU, PRIMAR PSD LA GALBINASI!

PSD VICTORIOS DIN NOU! AM CASTIGAT ALEGERILE DIN GALBINASI, JUDETUL CALARASI, DIN PRIMUL TUR! PAUL RADU, PRIMAR PSD!

Efortul PDL-ului de a frauda alegerile locale din Galbinasi au fost zadarnicite de hotararea ferma a cetatenilor de a vota candidatul PSD-ului, Paul Radu!

Chiar daca Presedintele PDL Calarasi, Marian Dinulescu, a dat ordin sa se opreasca curentul in sectiile de votare din Galbinasi si a fost dat afara cu jandarmii din sectia de votare, 1270 (73,9%) cetateni cu drept de vot din comuna au ales PSD-ul, din primul tur, cu o prezenta la vot de 67%. Vointa poporului nu mai poate fi infranta.

Din 1742 voturi valabil exprimate:

– PSD: 1270

– PDL: 357

– PNL: 61

– UNPR: 8

– PC: 45

Inca o data, echipa PSD Calarasi a dovedit ca social-democratia este ceea ce isi doresc romanii, acum!

Multumesc echipei mele si ii asigur pe oamenii din Galbinasi ca au facut cea mai buna alegere!

Un fleac, i-am spulberat!

La Zilele Calarasiului

Calarasiul a devenit a doua mea casa. Cel putin jumatate din timp sunt alaturi de colegii mei calaraseni, alaturi de calaraseni, in general. Am fost invitata la Zilele Orasului si nu am ezitat sa merg. M-am simtit bine printre oamenii care au uitat, pentru un timp, de problemele lor apasatoare, de lipsuri si greutati. Spectacole de teatru si film, trupe si ansambluri populare, concursuri si jocuri pentru copii… Calarasenii au avut si inca au de unde alege, sarbatoarea incheindu-se abia maine, duminica.

Ieri, am participat, alaturi de colegii mei de partid, la evenimentele orasului, in masura in care acestea nu au coincis ca ora de incepere. La sedinta solemna a Consiliului Local Calarasi am avut placerea sa cunosc personalitati ale orasului si sa asist la Simpozionul “Calarasi – 415 ani de atestare documentara”. Am avut si marea surpriza, pentru care multumesc oficialitatilor locale, sa primesc Medalia Jubiliara a Municipiului Calarasi. O voi pastra cu drag si mandrie. 

Volodea Tismanetchi, critic de moda pe banii dezbracatilor

Se pare ca domnul Volodea Tismaneanu, fiul nkvd-istilor (kominternisti) de rang inalt Tismanetchi, apasat de responsabilitatea de a infiera comunisti romani – altii decat cei de la putere – simte nevoia sa-si mai ia cate o pauza de cercetare pe baricadele institutionalizarii turnatoriei, facand mici consideratii artistice, pe blogul personal, despre croielile din fashion designul romanesc de ultima ora. Avand in vedere ca Traian Basescu, angajatorul dumnealui, alt comunist care infiereaza comunisti, rasfoind dosare si santajand la drumul mare, isi va lua curand talpasita de la sefia statului, iar robinetul subventional se va inchide, ii recomand domnului Volodea sa-si incerce norocul la revistele cu tipare de rochii pentru femeile care nu-si mai permit sa-si cumpere haine intr-o Romanie curatata de comunisti de catre chiar brava ordonanta Volodea. Inainte de a trece la problemele serioase ale modei vintage si diferentele intre branduri, trenduri si marile case, il intreb direct pe sefului Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania: La cate rochii cumparate de la magazinele „Toate produsele la 15 lei” au renuntat romancele pentru ca Presedintele Romaniei sa va plateasca atat amar de vreme degeaba, domnule Tismaneanu? Cate conserve de fasole ale muncitorilor au ajuns in buzunarele dumneavoastra? Cate alocatii pentru copii, cate pensii de amarat? Faceti socotelile astea in momentele de relaxare de dupa stresul cercetarii! Socotelile fac bine la nervi.

Acel “Look who’s talking!” care ma bantuie ori de cate ori imi arunc ochii pe consideratiile lui Vladimir Tismaneanu despre comunism, m-a incercat si zilele trecute, citind articolul in care era infierata si umila mea persoana, nepoata de nomenclaturist care a indraznit sa-l traga de maneca pe finantatorul cercetatorului, imbracata in zeghe, pe holurile Parlamentului Romaniei.

Domnule Volodea Tismaneanu, sunteti copil de activisti comunisti, de kominternisti. Oboseala cercetarii activitatii lui Leon Tismanetchi, tatal domniei voastre, la Soroca si in cuibarelor comuniste ale NKVD-ului si Komintern-ului, in Basarabia de dupa 27 martie 1918, când NKVD-ul a incercat distrugerea Romaniei prin provocarea asa-ziselor rascoale de la Tatarbunar si Hotin, va face sa uitati ca ati fost coleg cu Nicu Ceausescu, ca v-ati bucurat de toate privilegiile regimului comunist? Sunteti un om cu scoala, un profesionist. Ar trebui sa stiti ce a facut bine si ce a facut rau bunicul meu, Paul Niculescu-Mizil si sa intelegeti de ce “continuu fara jena linia politica a stramosilor”, lucru pe care, cu siguranta, domnia voastra nu vi-l puteti permite, legal.

Sunteti metaforic cand va referiti la zeghea purtata de mine in Parlamentul Romaniei, afirmand ca este cea purtata de intemnitatii in numele idealurilor”luminoase” ale bunicului. „Spleen”-ul vietii bune pe banii romanilor va indeamna la metafore din varful limbii. Mie nu-mi arde de metafore si poezie in Romania Reala. Este prea mare jalea pe aici, domnule, si va inteleg ca, pierzand contactul cu realitatea, va inselati inca o data. Acea zeghe apartine chiar bunicului meu, detinut la Jilava, acel om despre care stiti, cu siguranta, ca a fost unul dintre initiatorii politicii de eliberare de sub tutela Moscovei, in 1964, si a fost direct implicat in relatiile dintre Romania si URSS, in favoarea Romaniei.

Nu bunicul meu a aruncat oameni in puscarie si nu el a fost informator direct implicat in dosarele martirilor romani din Basarabia, multi dintre ei luati de la casele lor, apoi condamnati, maltratati si ucisi fara alta vina decat aceea de a fi romani. Va suna cunoscut? Va suna cunoscut faptul ca intre 28 iunie 1940 si 28 iunie 1950, din Basarabia au disparut un milion de oameni (din 3,3 milioane)? Poate ar fi trebuit sa-l intrebati pe tatal dumneavoastra. Eu va stau la dispozitie cu documente. Cu siguranta sunteti informat, inainte de a informa pe altii, ca am mostenit arhiva bunicului meu, aceea pe care a vrut sa o cumpere Hoover Institution si pe care va invit sa o rasfoiti in vederea demersurilor de depistare a tortionarilor comunisti. Cine mai stie ce surprize referitoare la propria istorie veti avea, cu aceasta ocazie…

In ceea ce-l priveste pe bunicul meu, Paul Niculescu-Mizil, cu siguranta stiti ca a fost primul oficial roman care, in 1968, a luat pozitie impotriva URSS-ului, la invadarea Cehoslovaciei, ca s-a opus deschiderii focului impotriva manifestantilor de la Timisoara, dar, mai ales, ca a fost, cu adevarat, un om de stanga cu vederi liberale, pentru romani. Nu credeti ca a cam trecut vremea in care era suficienta stampila pe fruntea comunistului pentru a fi aruncat la cosul de gunoi al istoriei? Nu cumva cunoasteti si domnia voastra, ca si mine, bisnitari care fac, acum, Romaniei mai mult rau decat a facut orice nomenclaturist comunist, vreodata?

Bunicul meu nu a fost bisnitar, a fost om serios. Ca mediator, direct implicat la nivel extern, a deschis relatiile politice si economice cu China, Vietnam si tarile arabe. Ca ministru de finante, a liberalizat sistemul financiar-bancar, deschizand Romania catre Vest, prin aducerea in tara a Societee General si a altor banci si societati occidentale. Ca ministru al educatiei si invatamantului a luptat pentru eradicarea analfabetismului, a fost initiatorul creselor si a introdus in invatamant limbile straine, altele decat limba rusa, cea vorbita atat de coerent de parintii dumneavoastra, domnule Volodea. Alte si alte lucruri bune pentru tara lui a infaptuit acest patriot, Paul Niculescu-Mizil. Dar, mai ales, bunicul meu si-a permis sa nu fie un abject turnator si un informatoar al securitatii pentru a-si construi o cariera. A trait modest si a murit sarac. A fost un bun profesionist si un iubitor de oameni. A facut pentru Romania cat nu a facut si nu va face niciodata Basescu, ca presedinte, in toate mandatele luate cu japca si cu ajutorul cucutei turnate de domnia voastre in urechile romanilor din diaspora, cu tot cu ajutorul la dosare dat de savantlacurile „cercetatorilor in ale comunismului”.

De asta ma mandresc cu bunicul meu si imi doresc sa-i calc pe urme cat mai apasat. Da, sunt politician de stanga si am fost nepoata de nomenclaturist, acel nomenclaturist descris mai sus – cel asteptat cu respect de secretarul de stat Henry A. Kissinger, niste ani in urma, la “10 pentru Romania” inainte de a se aseza pe scaun – chiar daca nu am apucat sa ma bucur de privilegiile nomenclaturistilor. Domnia voastra v-ati bucurat de toate. Ce au facut parintii dumneavoastra pentru tara asta ca sa meritati toate astea?

Chiar va recomand ca, inainte de a trata la comanda, cu atata superficialitate denigratoare un om de valoarea bunicului meu, sa faceti o cercetare prin Romania Reala si sa-i intrebati pe oameni ce a facut Paul Niculescu-Mizil pentru ei, dupa care sa va duceti si in Basarabia, incepand cu Soroca, si sa va uitati in ochii acelor oameni cand ii veti intrebati cat bine le-a facut tatal dumneavoastra, Leon Tismanetchi. Abia dupa aceea, sa va ganditi cine ar trebui sa vorbeasca si cine sa taca pentru totdeauna.

Dar, dupa cum scriati in finalul articolului in care il comparati pe bunicul meu cu Mussolini, „Nimeni nu trebuie judecat prin genealogie”, nu-i asa?

In ceea ce priveste kitsch-ul politic, trebuie sa intelegeti ca o femeie moderna, ca mine, trebuie sa fie in trend si, cum kitschul politic a fost inaugurat de finantatorul domniei voastre din banii nostri, domnul Presedinte al Romaniei, Traian Basescu, ma conformez.

Conditia femeii in criza actuala si provocarile politice ale viitorului

 

Dr. H. C. Susanne Kastner: „femeile nu alearga repede dar au anduranta”

In Romania, femeia este in criza dintotdeauna. Intr-o tara in care patriarhatul si misoginismul primeaza, iar conflictele nu se rezolva  prin comunicare, ci se sting “cu bata”, prin victoria celui mai puternic, conditia femeii nu poate fi decat precara si degradanta. Cu atat mai mult in aceste zile negre ale crizei mondiale in care problemele latente sociale se ascut si se acutizeaza. Nu este in intentia mea sa jignesc sexul masculin sau sa aduc prejudicii de imagine barbatilor romani. Cunosc oameni minunati, barbati in adevaratul sens al cuvantului, unul dintre ei fiindu-mi sot. Si, cu toate astea, nu ne puteam ascunde dupa degete si nu ne permitem sa nu recunoastem ca, in Romania, abuzurile la care sunt supuse femeile au fost si sunt un fapt dovedit cu expunere maxima, incepand cu agresiunile casnice, in special pe fondul abuzului etanolic, continund cu cele sexuale si sfarsind cu inegalitatea de sanse in profesie si cariera.

Masa rotunda de ieri a tratat conditia femeii in criza actuala si provocarile politice ale viitorului si a fost
organizata de fundatia Friedrich Ebert Stiftung si Clubul femeilor Social Democrate, cu invitata de onoare doamna Dr. H. C. Susanne Kastner.

Discutia a avut ca punct central implementarea unei noi arhitecturi politice la nivel european, in care femeia sa aiba rolul ei recunoscut si respectul cuvenit, in paralel cu tendinta guvernamentala distructiva a statutului acesteia in tara noastra, prin reducerea salariilor, blocarea locurilor de munca in sectorul public, sau marirea varstei de pensionare, atacuri directe la romance, avand in vedere ca domeniile invatamant, sanatate si asistenta sociala sunt ocupate 70% femei de catre femei.

Susanne Kastner, pornind de la faptul ca “totul poate fi schimbat” a afirmat cu optimism: ”sunt de multi ani in politica si am vazut multe partide la putere, de toate culorile, nimic nu e etern in politica” si a insistat pe importanta creerii Cartei Sociale Europene pentru salvarea valorilor de stanga. A continuat discutia prin explicarea masurilor socio-economice luate in Germania – PACHET DE IMBUNATATIRE A CONJUCTURILOR ECONOMICE – in vederea stoparii crizei mondiale:

1) Implementarea programelor gen “Rabla” si contractari, in urma unui lobby puternic cu China, care au repus in miscare industria de automobile, (40% din locurile de munca sunt in aceasta industrie),
2) Ministrul Muncii (social-democrat) a hotarat sa vina in ajutorul angajatilor din sistemul public si cel privat prin program redus de munca si evitarea concedierilor; in acest fel, la terminarea crizei, societatile au personal sa reporneasca activitatea, iar angajatii sunt multumiti ca au locuri de munca chiar daca se puteau baza pe un salariu mai mic, dar stabil; stopare somajului si stabilitate sociala.
3) A fost deschisa “o parasuta de salvare” pt banci prin garantii date de stat pentru ca, in cazul in care ar da faliment, bancile sa aiba posibilitatea sa ia credite de pe piata financiara, in valoare de 480 miliarde euro.
4) S-a recurs la salvarea IMM-urilor prin investirea a 115 miliarde euro pentru salvarea de la faliment a unor firme competente din industrie.
5) Structurile administrative ale land-urilor au primit bani cu care au finantat proiecte in infrastructura: construirea de scoli, crese,  repararea spitalelor, atat pentru ocuparea fortei de munca si stoparea somajului, cat si pentru aducerea banilor in economie (prin consum); s-au creat nu mai putin de  300.000 de noi locuri de munca numai in domeniul energiei regenerabile si numai prin investitii noi in acest domeniu.
6) Stimularea consumului prin ridicarea alocatiei per copil la 100 euro cu efect direct asupra conjucturii economice si asupra puterii de cumparare; la fel, s-a marit indemnizatia pentru copiii cu varste intre 6-13 ani
7) Deduceri de tva la 7% pt hoteluri.

S-a conchis ca cei care conduc statul roman sunt indiferenti la orice tip de inegalitate sociala si nepasatori la modul cum este gestionata economia de piata actualasi, ca atare, este nevoie de o lupta sustinuta pentru protejarea femeilor, dar si pentru pastrarea ordinii sociale prin participare echitabila a femeilor in viata publica.

Deputat Prizonier in Parlamentul Romaniei

DECLARAŢIE POLITICĂ

Domnule Preşedinte Băsescu,

Va adresaţi astăzi Parlamentului României. Este de notorietate faptul că blamaţi această instituţie şi că sunteţi disperat în încercarea dumneavoastră de a ostraciza forul legislativ al ţării. În ultimii ani, Parlamentul acestei ţări (al cărei preşedinte vremelnic sunteţi) a devenit, în opinia dumneavoastră, principalul vinovat pentru situaţia dezastruoasă în care se află România. Pensiile nesimţite ale parlamentărilor, salariile noastre sfidătoare, privilegile de care ne-am bucura, sunt după părerea domniei voastre, cauzele prăbuşirii fără precedent a nivelului de trai al românilor. România reală se scufundă, Domnule Preşedinte! România reală trăieşte cea mai neagră perioadă a sa de la Revoluţie încoace şi pentru toate astea afirmaţi că nu aţi fi dumneavoastră vinovat sau marioneta de serviciu Boc, ci numai Parlamentul.

Contrar opiniei partidului pe care îl conduceţi, parlamentării PSD-PNL nu au dorit ca Legea Pensiilor să fie votată în forma propusă de Guvern. Aleşii poporului şi-au dorit ca românii să trăiască bine, aşa cum cineva promitea, dar a uitat între timp. Cu toatea acestea Legea Pensiilor a trecut printr-o fraudă ordinară. Roberta Anastase, Preşedintele Camerei Deputaţilor şi protejata dumneavoastră, a furat în cel mai abject mod cu putinţă, şi asta pentru ca pensionarii români să devină paria societăţii.

Mă întreb şi vă întreb dacă Parlamentul, în întregul sau, este vinovat de tăierile de pensii şi de salarii sau numai parlamentarii aserviţi dumneavoastră?

Mă întreb şi vă întreb dacă nu ar fi moral şi bărbăteşte să recunoaşteţi că aţi pierdut timona şi că România este în derivă?

Mă întreb şi vă întreb dacă nu ar fi normal să demisionaţi şi să ne lăsaţi să trăim?

Domnule preşedinte, un fost şef de stat al României, mult mai puternic decât dumneavoastră, a fost dat jos de către popor chiar dacă a mărit salariile, pensiile şi ajutoarele sociale şi a scăpat ţara de datoriile externe.

Dumneavoastră aţi îndatorat ţara cu miliarde de euro şi aţi oprimat populaţia prin tăieri de salarii şi pensii.

Eu cred că este cazul să vă daţi demisia! Dumneavoastră ce credeţi?

Deputat Oana Niculescu-Mizil

 

foto nasii.ro

http://www.videonews.ro/jwplayer/player.swf

Pedelistilor le este rusine cu propriul partid

Duminica am fost la Calarasi, in judetul meu adoptiv. M-am aflat in comuna Galbinasi acolo unde vor avea loc alegerile locale partiale pentru functia de primar pe 26 septembrie. A fost asa cum ma asteptam. O mare de oameni imbracati in tricouri rosii a scandat pentru candidatul nostru Paul Radu si pentru PSD. Impreuna vom castiga!

Acum Galbinasul si, apoi, Romania. Se misca tara! Vom castiga la scor alegerile din Galbinasi. Si acesta este doar inceputul.

Ce este mai interesant este ca, deja, pedelistilor a inceput sa le fie rusine cu propriul lor partid. Pe niciun banner din comuna al candidatului PDL nu apare nici culoarea portocalie si nici insemnele partidului.

Curand, toti oamenii valorosi si cinstiti din PDL vor trece la PSD, asa cum s-a intamplat cu actualul candidat la primaria Galbinasi. Vom castiga! Romani, calaraseni, va promit asta!

S-a pus piatra de temelie a Bisericii Maronite din Romania

Astazi a fost o zi speciala pentru mine, pentru ca m-am aflat alaturi de sotul meu Jimmy si libanezii din Romania intr-un moment foarte important, cel al punerii pietrei de temelie a primei biserici maronite din tara, Biserica Maronita ramanand singura Biserica Orientala care a rămas in comuniune cu Biserica Catolică, la Marea Schisma de la 1054.

Chiar daca nu are multi locuitori, Satul Dimieni din comuna Tunari a primit astazi peste 400 de invitati, majoritatea facand parte din comunitatea libaneza, dar si oficialitati locale si judetene.

Printre cei care au asistat la nasterea acestui nou centru cultural-religios s-au numarat ambasadorul Libanului in Romania, E.S Dl Mohammed El-Dib, ambasadorul Irakului, E.S.Dl Adel Murad, si E.S. Dl Jamal Zeido, consul al Siriei.

Patronul Bisericii Maronite de la Dimieni este binecunoscutul Sfant Charbel, calugarul despre al carui corpul vesnic s-a scris si s-a povestit mult, in decursul timpului.

Lupta cu Morile de Vant ale Puterii

Caracatita cinismului a pus stapanire pe Romania. Inca o zi neagra in Parlament, inca o batalie cu morile de vant ale puterii care, de fiecare data, reuseste sa impinga, inca pas, catre prapastie, acest popor chinuit.  

Cum putem accepta ca guvernantii sa isi bat joc de noi la infinit? Ramane o intrebare retorica pentru mine, ca parlamentar al opozitiei, atat timp cat nimic nu poate fi facut in afara de a privi neputincios cum PDL-ul se simte atat de bine in postura de criminal in serie. Acest lucru este, de fapt, cel mai grav. Faptul ca orice intentie de a aduce o raza de speranta acestui popor va fi zadarnicita de masina de vot parlamentara a lui Basescu. Nu este prima data cand se intampla asta si nu este nici ultima. Inca mai este ceva de strivit, inca a mai ramas o urma de respect si demnitate a romanilor care trebuie nimicita si ea.

Ce s-a intamplat, astazi, in Parlamentul Romaniei?! Ceea ce stiti deja. Inca o zi umilitoare pentru Romania. Niciunul dintre amendamentele opozitiei la Legea Pensiilor nu a fost votat. Asadar, punctul de pensie nu se va majora, pensiile militarilor vor fi drastic diminuate, iar femeile si barbatii vor iesi la pensie la 65 de ani.

Militarii romani si-au servit patria si au contribuit la reconstructia Romaniei. Ei au fost folositi in constructii , ca salvatori in inundatii si cutremere, pe teatrele de razboii ale lumii. Militarii romani au ajuns bataia de joc a guvernului Basescu-Boc, iar generalul Badalan, deputat PDL, a votat impotriva camarazilor sai. Nu impotriva camarazilor PDL-isti, ci impotriva camarazilor militari. Imi amintesc ce declara la inceputul anului trecut preşedintele Sindicatului Cadrelor Militare în Rezerva, Mircea Dogaru: „Nu există grad militar fără soldă sau pensie. Ne desfiintatii pensia, peste 300.000 de militari îşi depun gradele. Nu le acceptă Băsescu, le depunem la comandamentul NATO. Renunţăm la gradele de ofiţeri”.

Femeile romane vor trebui sa iasa la pensie la 65 de ani. Cinicii puterii, cei ale caror sotii si amante isi permit cele mai luxoase masini si cele mai scumpe haine, compara femeia romana cu cea nordica. Stiu si ei cine este si ce trebuie sa faca femeia romana pentru a-si creste copiii si pentru a-si intretine familia. Femeia romana nu este nici norvegianca si nici americanca. Are grija de copii, de gospodarie si mai merge si la serviciu. Socoteste zilnic cum sa faca sa aiba strictul necesar si ajunge la varsta pensionarii stoarsa de puteri, in depresie. Femeia romana nu va iesi la pensie la 65 de ani. Pana la 65 de ani, va fi hacuita de acest guvern iresponsabil, de griji si probleme.

Astazi, in cel mai inalt for al tarii, Parlamentul Romaniei, mi-a fost rusine de votul parlamentarilor din PDL-UNPR-UDMR! Cat despre pensia batranilor nostri, il las pe Adrian Paunescu sa va povesteasca…

Romania moare dar nu se preda

Romania traieste clipe de groaza! Guvernul rusinii nationale Basescu-Boc cu sprijinul parlamentarilor aserviti din PDL, UNPR si UDMR au taiat pensiile romanilor. Ceea ce Curtea Constitutionala a declarat ilegal si imoral au reusit astia sa faca. Expolierea fara precedent a bietilor romani.

Ce vina au femeile romane incat ele trebuie sa suporte pensionarea la 65 de ani? Asta dupa ce ca au pensiile injumatatite si speranta de viata in Romania este de aproximativ 70 de ani? Romania este in deriva oameni buni! O ia la vale. Din pacate perdantii sunt tot parintii si bunicii nostri. Ei au facut Romania de astazi si din pacate sunt condamnati sa moara in Romania de maine. Imi este rusine de ceea ce se intampla si de drama romanilor mei. Vreau si trebuie ca PSD-ul sa ajunga la guvernare. Asa nu se mai poate!