Impreuna, in Anul Nou!

Daca zilele Craciunului le petrec, de regula, in familie, cu Jimmy, parinti, matusi, veri, unchi si nepoti, trecerea dintre ani m-a gasit, mai mereu, peste granita. As fi ipocrita sa nu recunoasc ca am batut lumea in lung si-n lat si nu am scapat ocazia sa vad cat mai multe locuri, sa cunosc cat mai multi oameni. Anul 2009 ma va gasi, insa, tot in famile, in familia largita a Colegiului 20, la Vanghelion.

 

In timpul campaniei, am intalnit atatia oameni in Ferentari cat nu am cunoscut in toata lumea, de-a lungul anilor. Pe foarte multi ii stiu dupa nume, le cunosc familiile si problemele, nazuintele si sperantele. Multi dintre ei sunt invitati la Revelionul de la Romexpo, asta seara. Pe multi ii voi reintalni astazi, in 2008, si tot impreuna cu ei voi trece in anul 2009.

 

Poate nu stiti, inca, dar anul 2009 va sta sub semnul echilibrului. Elementul care il va guverna va fi “pamantul”, iar el inseamna uniune, empatie, receptivitate si cooperare. Inseamna IMPREUNA.

 

LA MULTI ANI, IMPREUNA, ROMANI DUMNEAVOASTRA!

*

PS: In noaptea asta, noaptea dintre 2008 si 2009, este luna noua. Cand eram copil si era luna noua de Revelion, mama mi-o arata pe cer si ma indemna sa-mi pun 3 dorinte pentru anul care va veni. Eu mi-am pus dorintele. Voi ce dorinte v-ati pus?

Traditii de sarbatori

Am un volum pe care il port cu mine in fiecare an, oriunde mi-as petrece sarbatorile de iarna. Volumul “Craciunul” din trilogia “Sarbatorile la romani” al lui Tudor Pamfile. Imi face bine sa-l rasfoiesc, mai ales daca sunt in Liban cu familia lui Jimmy sau pe alte meleaguri pamantesti, altele decat cele natale. Ritualurile colindelor imi amintesc de calatoriile cu bunicii mei, prin tara, de caldura cu care taranii ne primeau in casele lor, de cat de sfioasa eram la primul contact cu copiii satului si la jocurile pe care le puneam la cale in scurt timp dupa ce ne cunosteam si deveneam prieteni.

Iata ca a trecut si Craciunul 2008. Ne asteapta Anul Nou cu o posibila criza economica dar asta nu inseamna ca noi nu trebuie sa-l asteptam cu incredere. Colindatorii vor trece iarasi din casa in casa, cu Steaua si Capra, vor suna din zurgalai ca sa cheme spiritele bune care sa ocroteasca gospodariile si sa aduca belsugul.
Citeam astazi in volumul despre care va vorbeam, cum se organizeaza colindatorii inainte de sarbatori, care sunt criteriile de componenta ale grupului si cat timp le trebuie ca sa invete colindele. Colindele sunt cautate si culese cu migala dar, mai ales, pastrate in mare taina, pentru a nu fi preluate de alte grupuri.
Mi-a placut foarte mult regula stricta prin care sub nicio forma nu puteau apartine aceluiasi grup colindatorii care sa fie certati sau sa fie suparati unul pe altul. Inainte de a incepe pregatirile, este obligatoriu ca cei certati sa se impace si orice confilict dintre ei sa se stinga. Altfel, colindul nu ar functiona si vraja s-ar rupe, iar binele ar parasi comunitatea.

Imi doresc pentru Guvernul Romaniei sa porneasca la colindat tara, dupa regulile strabune ale bunilor colindatori, fara conflicte si in curatenie sufleteasca dar, mai ales, cu lectia bine invatata. Mai mult ca oricand, romanii au nevoie de ocrotire si belsug, iar guvernul are datoria sa “colinde” tara cu folos.
Dar, daca tot vorbim despre traditii, iata ca traditia occidentala a consumismului exacerbat in timpul sarbatorilor a dat navala si la noi. Romanii s-au invatat sa goleasca hipermarket-urile cu fiecare ocazie, indiferent de crize economice sau neajunsuri materiale. Sfarsitul postului de Craciun, care aduce atatea bunatati pe masa romanului, capata, din ce in ce mai mult, conotatii strict pragmatice. Spiritul Craciunului este dat de multitudinea de ambalaje viu colorate care abunda in magazine, si nu de sfintire sufleteasca, bunatate si generozitate.

De sarbatori, romanul consuma mult si ofera putin. Nu ar fi trebuit sa fie invers?

Sarbatorile fericite din fiecare an

In fiecare an exista un timp… altfel. Special. Mult mai vesel sau mult mai trist decat in celelalte luni. Sarbatorile de iarna, Craciunul, trecerea in anul cel nou sunt prilej de fericire pentru multi. Aceleasi zile pot adanci nefericirea celor singuri sau a celor cu lipsuri materiale evidente. Exista si oameni saraci in spirit, chiar daca nu au dus niciodata lipsa de nimic material. Nici ei nu sunt mereu fericiti, de sarbatori. Deseori, sunt chiar mai tristi decat cei saraci care se strang cu bucurie alaturi de familie si prieteni, cel putin o data pe an.
Iata, acum sunt sarbatorile! Ne uram unii altora “Sarbatori Fericite!”. Daca ar fi sa-mi pun o dorinta pentru anul nou, ca parlamentar, mi-as dori sa pot alcaturi un proiect de lege prin care toti oamenii sa aiba cel putin sarbatorile de iarna fericite. La scara unui an intreg nu ar fi atat de mult, nu?!

In viata fiecarui om exista un timp al maturizarii, momentul in care idealurile prind viata, timpul in care incepi sa construiesti dupa planuri bine intocmite, cu rabdare si incredere. Pentru mine, acest timp este acum. Cu ceva vreme in urma, am cunoscut saracia in stare pura. Am colidat la picior Colegiul 20, zona Ferentariului. Sunt si familii instarite acolo dar si oameni cu lipsuri materiale uriase, copii bolnavi si needucati, maturi care nu-si pot intretine copiii, tineri care nu pot privi increzatori la ziua de maine, pentru care viitorul nu exista. Pentru multi dintre ei, Craciunul si sarbatorile de iarna nu au nici gust de sarmale si nici miros de cozonaci.
In primul rand, alegatorilor mei si tuturor locuitorilor din Ferentari le promit ca ma voi tine de toate promisiunile facute in campanie. Pe 15 februarie voi redeschide sediul de acolo si vom lucra impreuna pentru binele colegiului. Daca pana acum am trecut mai rar pe la ei este din cauza ca nici eu nu sunt intr-un moment foarte fericit, inca sunt in doliu dupa bunicul meu pe care l-am iubit si inca il iubesc foarte mult.

Celorlalti care imi scriu si ma pun in garda in ceea ce priveste viata mea de politician nu pot decat sa le multumesc pentru sustinere si ii asigur ca opiniile mele sunt ferme, chiar daca sunt, inca, un politician tanar. Nimic nu ma va face sa votez impotriva vointei mele si nu imi voi da niciodata girul pentru ceva care nu va fi in conformitate cu principiile dupa care ma ghidez. Voi lupta pentru alegatori in mod corect, voi incerca sa schimb in bine viata lor. Nu voi uita niciodata ca m-au investit cu incredere atunci cand m-au ales.

In PSD sunt oameni pe care ii respect, altii pe care nu ii respect. Simplu. Imi voi pastra verticalitatea, indiferent de curente si directiile lor. Mai mult, voi lupta mereu pentru unitatea acestui partid in care cred si pe care il respect, partid care crede in mine si ma respecta. Nu sunt pregatita sa intru in jocurile puterii si nici nu ma intereseaza asta. Nu-mi plec capul in fata nimanui. Am nevoie de el pentru a lucra cu luciditate si inteligenta pentru cei multi pe care ii reprezint, asa cum sper ca va lupta si noul guvern in care am toata increderea.

Sunt un politician tanar care isi asuma realitatea unei Romanii in criza si va promit tuturor cel putin
Sarbatori Fericite!

Nu va fi un guvern prezidential

Astazi a fost investit Guvernul PSD-PD-L condus de domnul prim-ministru Emil Boc. Un guvern care trebuie sa scoata Romania din criza. Un guvern care sa respecte doleantele romanilor si care sa rezolve problemele sociale ale cetatenilor statului roman.

Asa cum scriam in posturile trecute, castigatorul alegerilor a fost partidul nostru dar, dintr-o defectiune a legii votului uninominal, desemnarea primului ministru a fost facuta din randul partidului prezidential. Dupa retragerea lui “draga Stolo” domnul Emil Boc a devenit prim ministru al Republicii ( parlamentare) Romania.

Domnul Basescu a declarat ca isi “vede visul cu ochii – cel mai puternic guvern din perioada post decembrista”, recunoscand atat ponderea din parlament a Partidului Social Democrat cat si profesionalismul si maturitatea politica a ministriilor nostri. Probabil, satul de jocul de sah prin corespondenta (nicio referire la biletelul roz al doamnei Udrea) dintre el si Tariceanu, presedintele isi doreste cu adevarat sa fie presedintele tuturor romanilor.

La emisiunea “Nasul” de pe B1TV, domnul presedinte si-a facut mea culpa: “Cred că acest electorat nu mai este al meu după ce a văzut că am făcut compromisul suprem”. Lasand la o parte ca domnia sa a castigat alegerile “la mustata” in fata lui Adrian Nastase, deci nu cu o mare majoritate, adaugand ca PSD a fost votat cu peste 90 000 de voturi fata de partidul prezidential, consider asertiunea presedintelui ca fiind pur electorala. Care ar fi bazinul electoral al presedintelui?

Poate ca PSD-ul a facut compromisul pentru binele Romaniei. Astazi, la 19 ani de la Revolutie, chiar suntem satui de presedinti jucatori, intriganti si orgoliosi.

Romania trebuie sa iasa din criza economica. Pentru asta ministrii trebuie lasati sa lucreze. Restul este campanie electorala pentru prezidentiale

Barfele din Catavencu

In general, ma distrez teribil citind Catavencu dar acum ma invidiez de-a dreptul pentru onoarea de a ma afla in salata de bîrfe, şmenuri si şuşanale de pe 17 decembrie. Fireste ca salata e de post, cu indulcitori si euri, chiar daca are in componenta sa cele trei puteri de mai sus (bîrfele, şmenurile si şuşanalele). Pacat ca, indiferent cum ai socoti, tot unei singuri puteri ii serveste la digestie. Cum ingredientul de baza e barfa (adica, ceva auzit pe la colturi si neverificat din 3 surse) nu e de mirare ca aflu despre mine alte bazaconii si mereu aceleasi, sucite pe toate fetele, banuite sau visate de “copiii glumeti” de la trust care par sa-si permita sa abereze oricat si despre oricine atata timp cat sunt simpatici si comici. Nu stiu de ce s-a ajuns la concluzia ca suma cheltuita in campanie este de 500.000 de euro dar astept cu nerabdare socoteala glumetilor sau macar vreo scrisoare pierduta, ca sa ma dumiresc si eu de ce 500.000 euro si nu 637.000 sau 48.000 sau, de ce nu?, 1.426.700. Probabil, umorul documentat al jurnalistului nu functioneaza decat la sume rotunde.
O alta concluzie de Catavencu, la care astept ceva argumente, este ca as avea mofturi platite de sotul meu. In primul rand nu pricep de ce ar fi atat de grav ca un sot sa plateasca “mofturile” sotiei, mai ales ca nu sunt platite din vreun fond national de investitii, adica de oamenii cei multi care au ramas fara bani si fara case. In al doilea rand, de ce ar trebui sa plateasca sotul mofturile sotiei, atat timp cat ea isi permite sa si le plateasca singura. Am un business care aduce profit, asa ca imi permit. E grav?
Domnule jurnalist de la Catavencu, a-ti dori sa fii parlamentar in slujba oamenilor nu este un moft. Cel putin, nu pentru mine. Am mai facut o rugaminte presei scrise si o repet acum, mai ales celor de la trustul din care faceti parte: nu mai bagatelizati viata si munca oamenilor, idealurile lor! Incercati sa gasiti si sa scrieti despre elementele esentiale, fara prejudecati! Dar nu va invat eu jurnalism, no…?!

Guvernantii profestionisti de stanga

Partidul Social Democrat este pregatit sa guverneze Romania si sa evite efectele devastatoare ale crizei economice mondiale.

Dupa cum bine stiti, vom detine 9 portofolii in guvern si postul de vice-premier. Ministerele de Interne, Externe, Educatiei, Agriculturii, Mediului, pentru a enumera doar cateva dintre cele care ne-au revenit noua in urma negocierii cu Partidul Democrat Liberal, se vor bucura de ministri competenti si profesionisti.

Nu pot decat sa ma bucur sincer ca doi colegi de campanie electorala si, apoi, de parlament, alesi de cetatenii din sectorul 5, vor face, aproape sigur, parte din guvern.

Dupa cum se vehiculeaza in presa, domnul general Catalin Voicu va conduce Ministerul Administratiei si Internelor, un minister extrem de greu mai ales in situatii de criza economica, atunci cand indicele criminogen este in crestere si infractionalitatea poate atinge cote alarmante. L-am cunoscut pe domnul general. Este un om de onoare, extrem de ferm, un profesionist autentic (dupa cum stiti, este doctor in Drept, iar teza dumnealui se refera la “Conflictele şi tensiunile interne”).

Doamna Ecaterina Andronescu va fi noul ministru al Educatiei, Cercetarii si Tineretului. Fireste ca doamna rector nu mai are nevoie de nicio prezentare. Dupa cum bine stiti, una din promisiunile mele ca si candidat pentru Camera Deputatilor a fost reducerea pana la eradicare a abandonului scolar. Acest deziderat a fost prins in programul de guvernare. Faptul ca doamna Ecaterina Andronescu va fi ministru este o garantie in plus ca programul de guvernare privind educatia si invatamantul va fi pus in aplicare.

Domnul presedinte Ion Iliescu a spus ca este nevoie de profesionisti in guvern. Iata ca noi, social-democratii, ii avem.

Un program de stanga pentru o lume dreapta

Astazi a fost dat publicitatii programul de guvernare al viitorului Executiv. Este un program anti-criza si contine masuri ferme care trebuie aplicate riguros, pentru ca romanii sa resimta cat mai usor unda de soc a recesiunii mondiale. Programul de guvernare va fi definitivat in urmatoarele zile, cand se va stabili si componenta guvernului.

Cu toate ca au existat voci care au condamnat aceasta alianta de guvernare dintre dreapta si stanga era imperios necesar ca Romania sa fie condusa de un guvern cu o larga majoritate in parlament. Intreaga lume traverseaza cea mai mare criza economica de dupa primul razboi mondial si, de aceea, compromisul politic pentru binele romanilor trebuia facut.

Chiar daca premierul desemnat este de la un partid de dreapta, programul de guvernare este unul de stanga, social-democrat, in care se regasesc promisiunile facute de partidul nostru in campania electorala.

“Stabilirea salariului minim brut pe tara garantat in plata, la valoarea de 600 RON, incepând cu 1 ianuarie 2009, cresterea punctului de pensie, incepand cu 1 ianuarie 2009, la 45% din salariul mediu brut prognozat pe economie, asigurarea unei pensii sociale minime garantate care sa completeze pensia pana la 350 lei lunar pentru toti pensionarii cu cuantumul pensiei sub aceasta suma, finantata din bugetul de stat, incepand cu 1 iulie 2009, dublarea alocatiilor pentru copii incepând cu 1 iulie 2009, cat si reducerea TVA la alimentele de baza” reprezinta puncte de vedere ferme ale PSD.

Referitor la cota unica de impozitare, una din discrepantele de baza ale PDL si PSD, partidul nostru a mentionat explicit ca pentru populatia cu venituri mici vor fi acordate compensatii si reduceri fiscale.

In ceea ce ma priveste, am promis alegatorilor mei din Colegiul 20 ca ma voi ocupa indeaproape de problema abandonului scolar si a imbunatatirii sistemului de sanatate pentru eradicarea unor boli grave cum ar fi TBC-ul si cele cu transmitere sexuala . Aceste lucruri au fost prinse in programul de guvernare. Viitorul guvern va avea in vedere “eliminarea abandonului scolar din invatamantul scolar obligatoriu, cel putin 85% dintre elevi sa fie absolventi de studii liceale, cuprinderea tuturor copiilor cu nevoi speciale şi din grupuri vulnerabile în învăţământul special sau de masă.” Deasemenea:
“Îmbunătăţirea stării de sănătate a populaţiei, creşterea calităţii vieţii în condiţiile compatibilizării sistemului sanitar românesc cu cel din Uniunea Europeană. Aprobarea strategiei naţionale de dezvoltare a serviciilor sanitare pe o perioadă de minim 8 ani. Creşterea graduală a resurselor alocate din PIB pentru sănătate, în cicluri bugetare multianuale, astfel încât până în 2012 să se ajungă la 6 % din PIB. Oferirea şi garantarea accesului tuturor cetăţenilor la servicii de sănătate de înaltă calitate.Dezvoltarea programelor de prevenţie şi de depistare precoce a bolilor. Redresarea şi dezvoltarea asistenţei medicale din mediul rural.Creşterea veniturilor salariale ale personalului din sistemul sanitar. Participarea personalului sanitar la un program de educaţie continuă garantat de către stat.”

Alegatorii trebuie sa stie ca, in ciuda promisiunilor cu tenta vadit sociala din perioada alegerilor, promisiuni facute de absolut de toate partidele spectrului politic romanesc, numai Partidul Social Democrat isi mentine adevarata identitate ideologica. Suntem un partid de stanga pentru o lume dreapta.

La revedere, domnule Stolojan!

Am asistat astazi la retragerea, probabil definitiva, din viata politica a lui Theodor Stolojan. Gestul sau de a-si depune mandatul de prim-ministru desemnat reprezinta, fara doar si poate, o surpriza de proportii. Indiferent de cauzele care au condus la aceasta decizie, retragerea lui Theodor Stolojan reprezinta un semnal de alarma la adresa intregii clase politice.

Asa cum mentiona presedintele Ion Iliescu, momentul politic nu este simplu. In plina recesiune mondiala era nevoie de un guvern care sa se bucure de o puternica sustinere in parlament. Fireste ca ideal era ca PSD-ul sa formeze acest guvern si sa detina postul de prim-ministru dar unele imperfectiuni ale votului uninominal au facut ca Partidul Social Democrat, desi a castigat alegerile cu peste 90 000 de voturi in fata PDL-ului, sa detina mai putine mandate de parlamentari si, astfel, sa nu poata forma guvernul. In ciuda acestui fapt, tara trebuia guvernata. In ciuda multor divergente de opinie, s-a decis ca PSD-ul sa guverneze alaturi de PDL. Dupa cum stiti, premier desemnat a fost, pana astazi, Theodor Stolojan.

Theodor Stolojan a fost optiunea Partidului Democrat Liberal pentru aceasta functie. Chiar daca s-a ferit de o confruntare electorala, Stolojan a reprezentat locomotiva acestui partid, garantia ca profesionalismul, fermitatea si moralitatea vor fi atuuri suficiente pentru iesirea din criza economica, care a inceput sa fie resimtita in Romania.

Gestul lui Stolojan este unic in Europa. Motivul declarat a fost ca da o ,,sansa noii generatii de politicieni”. Dupa retragerea din cursa prezidentiala in 2004, “draga Stolo” face astazi acelasi gest. Insa, daca in primul caz a fost vorba de o regie bine pusa la punct de Basescu, care a jucat impecabil si lacrimogen scena retragerii lui Stolojan, fapt ce la propulsat la Cotraoceni, decizia de astazi dimineata erodeza credibilitatea atat al lui Basescu cat si a partidului prezidential.

Personal sunt “un pic trista” de noua nominalizare pentru postul de prim-ministru. Dar despre asta vom mai avea timp sa vorbim.

In memoriam Paul Niculescu-Mizil

Ieri l-am dus pe ultimul drum pamantesc pe bunicul meu Paul Niculescu-Mizil. A plecat dintre noi senin si multumit, ca un om care merge sa se odihneasca, dupa ce si-a terminat treaba bine si cu simt de raspundere. A lasat in urma o familie numeroasa si unita, “averea lui”, copiii si nepotii pe care i-a invatat adevaratele valori ale vietii. Nu este putin lucru sa iti iei ramas bun pentru totdeauna cu seninatate si multumire. Familia si sute de prieteni au fost prezenti la inmormantarea care a avut loc la Cimitirul Cernica, intr-o zi frumoasa de decembrie. O zi aspra si insorita, ca sufletul lui. M-am bucurat sa vad cat de iubit si cat de respectat a fost acest om si am acum ocazia sa multumesc tuturor celor prezenti la inmormantare. Oameni atat de diferiti unii de altii si care, multi dintre ei, i-au fost apropiati in timpul vietii, indiferent daca au fost oameni de stat, artisti si sportivi sau oameni obisnuiti, muncitori sau tarani.

Multumesc, in mod special, locuitorilor Colegiului 20 care au fost alaturi de mine si s-au oferit sa ma ajute “cu tot ce pot ei” pentru inmormantare. Un gest impresionant, avand in vedere faptul ca cei mai multi sunt oameni saraci. Iata ca nu conditia materiala si interesele pragmatice sunt cele care dicteaza conditiei umane. Nu voi uita niciodata gestul lor pur omenesc, altruist, si ma mandresc ca am fost capabila sa le castig increderea, la alegeri. Acum, urmeaza sa le demonstrez ca nu s-au inselat si au facut o alegere buna. Astfel de oameni, simpli si onesti, fac bine celorlalti, mai ales in momente grele, de exemplu cand iti moare un bunic pe care l-ai iubit foarte mult. Sunt si oameni care nu fac decat rau celorlalti si care nu au nimic sfant. Nimic nu te poate opri sa nu respecti nici macar protocolul unei inmormantari, chiar sub pretextul maximei sinceritati.

Am ramas uimita cand ieri, in ziua inmormantarii bunicului meu, am citit in ziarul Romania Libera un articol in care doua “somitati” ale Partidului National Liberal se considerau contrariate pentru ca trupul neisufletit al fostului ministru de finante al Romaniei a fost depus in sediul Ministerului de Finante. In opinia ilustrilor liberali, bunicul meu a fost un reprezentant al sistemului totalitar, iar faptul ca trupul lui a fost depus in holul ministerului reprezinta un gest de impietate la adresa istorie nationale. Trec peste indecenta flagranta a celor doi, peste crasa lipsa de umanitate, peste nesimtirea in a se pronunta asupra faptelor unui om care, din pacate, nu se mai poate apara si toate astea chiar in ziua inmormantarii lui.
Cei doi sunt Adrian Cioroianu si Smaranda Enache, vicepresedinti ai Partidului National Liberal.

M-au dezamagit, in primul rand, afirmatiile injurioase ale lui Cioroianu in legatura cu bunicul meu. Am raspuns in aceasta campanie electorala tuturor acuzelor aduse mie si bunicului. Am spus, de cate ori am avut ocazia, ca sunt mandra de faptele lui, de educatia primita de la acesta si de faptul ca ii port numele cu respect si demnitate. Bunicul meu a fost un comunist cu fata umana, tributar valorilor sociale. Si-a pus toata viata in slujba oamenilor. A fost singurul membru al CP ex-ului care s-a impotrivit represiunii sangeroase de la Timisoara.
Imi amintesc acum, usor amuzata, intalnirea avuta cu Adrian Cioroianu la evenimentul de la palatul regal. Timp de 45 de minute acesta mi-a vorbit cu admiratie si respect despre bunicul meu. O facea si atunci tot in calitate de istoric. Isi exprima consideratia fata de el si fata de ceilalti oameni de stat romani de calitatea profesionala si morala ca cea a bunicului meu. Iata, insa, ca domnul ex-ministru de externe are memoria scurta si se lanseaza in afirmatii care se contrazic.
Vreau sa-i spun domnului Cioroianu ca bunicul meu nu a facut niciodata de ras Romania, nu si-a batut joc de romani, nici in tara, nici in strainatate. Foarte multi fosti sau actuali diplomati ai marilor guverne s-au interesat de soarta lui atunci cand acesta a fost arestat pe nedrept. L-au respectat si ii onoreaza memoria.
A existat, in schimb, domnule Cioroianu, un ministru de externe al Romaniei care a ramas in istoria diplomatiei ca fiind cel mai slab sef al diplomatiei romanesti. In scurtul sau mandat (din fericire) acesta s-a aratat neputincios in scandalul ,,ambasadoarei sexy”, a gestionat ca un amator criza diasporei romanesti din Italia generata de cazul Mailat, s-a lasat dojenit de interlopul Costica Argint, oripiland opinia publica interna si internationala. Apoi, a dat dovada de infantilism salutandu-l pe regele Spaniei in cel mai pur stil hip-hop, spre stupefactia aparatului diplomatic. In fine, a trebuit sa moara un roman de inanitie intr-o inchisoare din Polonia pentru ca ilustrul istoric si ministru liberal sa demisioneze. Acest “remarcabil” om de stat isi permite sa judece faptele bunicului meu si sa lanseze verdicte?
Cealalta voce ofuscata apartine doamnei Smaranda Enache. Ii reimprospotez memoria distinsei “dizidente” rugand-o sa se citeasca in acest articol. Nu o cunosc pe doamna respectiva si nici nu doresc sa stiu mai multe despre dumneaei.

Le spun tuturor detractorilor mei si ai familiei mele, celor notorii sau celor anonimi care se ascund in spatele unui IP de proxy, aici, pe blog, ca bunicul meu nu va putea fi scos niciodata din istoria acestei natii. Chiar daca pentru multi romani a devenit neinteresant sau de prost-gust sa fii patrot, Paul Niculescu-Mizil a fost si ramane un luptator pentru binele romanilor si un mare patriot.

Dumnezeu sa-l odihneasca pe bunicul meu, Paul Niculescu-Mizil !

Paul Niculescu-Mizil

Astazi, 6 decembrie, orele 2 a.m., s-a stins din viata bunicul meu, Paul Niculescu-Mizil, la varsta de 85 de ani, in urma unei lungi suferinte cardio-vasculare. Familia, marea lui avere cu care s-a mandrit mereu, care l-a ingrijit si nu l-a parasit niciodata, a fost alaturi de el pana in ultima clipa.
Ii multumesc bunicului meu pentru tot ce am invatat de la el si pentru ca a avut rabdare si a asteptat sa-i dovedesc ca sunt un om drept intre oameni, un om care reuseste sa realizeze ce isi propune, un om care nu accepta si nu va accepta niciodata compromisuri. Pentru toate acestea i-am multumit si ii voi multumi ori de cate ori voi avea incercari in viata. Sunt convinsa ca ma va ajuta sa trec peste ele cu fruntea sus, asa cum si-a ajutat cei 6 copii, 11 nepoti si doua stranepoate.
Ne va lipsi tuturor bunicul meu, Paul Niculescu-Mizil, chiar daca va fi mereu prezent in fiecare dintre noi!

Dumnezeu sa-l odihneasca!

Oana Niculescu-Mizil si familia

*

Cine doreste sa isi ia un ultim ramas-bun de la Paul Niculescu-Mizil poate veni la Ministerul Finantelor (holul mare al minsterului) unde se va afla depus trupul neinsufletit pana luni dimineata, dupa care sicriul va fi depus la capela bisericii Sfantul Nicolae de la Cernica. Inmormantarea va avea loc la Cimitirul Cernica, marti, la orele 13.