Impreuna cu Veteranii Calaraseni, de Ziua Lor

Astazi, la Calarasi, am sarbatorit alaturi de colegii mei din Organizatia  Judeteana PSD Calarasi si de oficialitatile locale, Ziua Veteranilor. Dupa cum stiti, acum 107 ani pe 29 aprilie 1902, Majestatea Sa Regele Carol I a semnat un Decret Regal care instituia calitatea de veteran de razboi pentru fostii  luptatori participanti la Razboiul de Independenta al Romaniei din anii 1877-1878. Deasemenea Guvernul Romaniei a stabilit printr-o Hotarare de Guvern in 2007 ca ziua de 29 aprilie sa fie desemnata Ziua Veteranilor de Razboi pentru toti cei care au luptat in Primul sau Al Doilea Razboi Mondial.

Astazi, la Calarasi a fost o zi frumoasa, o zi de sarbatoare, un prilej de a ne cinsti eroii si de a ne aminti de faptele de glorie si vitejie pe care veteranii de razboi romani le-au infaptuit pentru a pastra nestirbita identitatea noastra nationala, independenta si inviolabilitatea granitelor tarii. Ne-am amintit cu totii la Calarasi, Brasov, Constanta sau Bucuresti de victoriile repurtate de soldatii romani la Marasti si Marasesti la Cernauti si Soroca sau la  Ismail, Chilia Nouă si Vâlcov.  Ne-am reamintit faptele de vitejie de la Cotul Donului sau de luptele pentru eliberarea Budapestei. Am cantat cu totii Imnul Eroilor sau Treceti Batalioane Romane Carpatii. Ne-am simtit mandrii ca suntem romani si ca Romania exista si va exista gratie faptelor de vitejie pe care Armata Romana le-a infaptuit.

La Calarasi am avut deosebita onoare si imensa bucurie sa-i cunosc pe Sergentii  Marin Dobre si Chiru Nicolae care au “facut tot frontul” luptand cu eroism pana in Muntii Tatra si dupa 3 luni de mers pe jos au trecut mandri si demni pe sub Arcul de Triumf din capital tarii pe care au slujit-o cu devotement si abnegatie. Am ramas impresionata pana la lacrimi de tinuta lor morala, de mandria de a fi veterani ai Armatei Romane, de privirea lor vesnic tanara si acum, cand au implinit 88 de ani.
Inchei aceasta postare invitandu-va  sa ascultam impreuna emotionantul „Treceti Batalioane Romane Carpatii”.

Ziua Veteranilor, la Calarasi (fotografii)

“Sa nu uitam de unde plecam”

Duminica a fost pentru mine una dintre cele mai pline zile din ultimul timp. Calarasiul nu este greu de descoperit daca ii intalnesti oamenii, ii cunosti si ii asculti. Intotdeuna, o zi de duminca iti dezvaluie mai mult despre sufletele semenilor tai pentru ca atunci ei sunt in mijlocul familiilor lor, dupa oboseala saptamanii. Dar sunt si multi pentru care duminica nu este zi de odihna.

La Vlad Tepes, un localnic imi spunea ieri, cu tristete in glas: “Muncesc pamantul de o viata . Ma simt ca un animal subjugat. Muncesc de luni pana luni pe un  salariu de 50 lei. Nu mai am timp nici sa gandesc”. Barbatul are 3 copii si nicio alta varianta, mai buna, pentru a-i intretine. Si in Vlad Tepes, ca si in Frasinet sau in multe alte localitati ale Calarasiului sunt probleme destule. Cu fondul funciar, cu lipsa locurilor de munca sau lipsa asistentei sociale.  Saracia este la vedere, dar nu este “purtata” cu fala. Calarasenii nu au cinismul de a face din saracie un blazon. Sunt oameni muncitori si nu le este deloc la indemana sa fie saraci. La Frasinet, romii nu se sfiesc sa te asalteze cu cersitul. Sunt multi si infometati. Despre programe de educatie civica sau chiar simpla scolarizare nici nu poate fi vorba.

Domnul Laurentiu Grigore, membru de baza al PSD Lupsanu, a vorbit in numele intregii comune despre sansa de care au nevoie copiii Calarasiului. Despre faptul ca cei mai multi politicieni uita de unde pleaca, isi uita prietenii si colegii, dar cel mai grav, uita problemele prin care au trecut, ei si familiile lor. Parea satul de “vorbele frumoase”  ale conducatorilor, vorbe fara continut, promisiuni fara acoperire. Tot dumnealui a facut un apel la crestinii Calarasiului, la crestinii Romaniei, pentru salvarea bisericii din satul Razvani, biserica importanta care contine multe valori de patrimoniu si care sta sa cada peste enoriasi.

Impresionant a fost discursul tanarului Ionut Udescu, presedintele TSD Lupsanu, discurs pe care il puteti citi direct de pe blogul lui.

Duminica s-a incheiat tot intre calaraseni. Am fost invitata de domnul Victor Constantin, primarul din Dragalina, la nunta fiului lui Ionut Catalin cu Roxana, carora le urez, inca o data, iubire, copii multi si frumosi si casa de piatra in care sa-I stie in siguranta. A fost o nunta ca-n povesti, fara fasoane, cu calaraseni veseli si pusi pe glume, care au uitat, pentru cateva ore, de problemele vietii de zi cu zi.  Am sporovait cu nuntasii, am dansat si am mancat cele mai bune sarmale.  Cat de curand voi posta si un filmulet de la nunta. E bine sa vezi cat mai des si cat mai multi oameni fericiti!

O iubire atipica – Prima TV

Nu mi-am facut niciodata planuri de cuplu pentru „cand va fi sa fie” si nu mi-am cautat un sot care sa se potrivesca unui tipar anume. Fireste ca mi-as fi dorit langa mine un barbat pe care, in primul rand, sa-l iubesc si care sa ma iubeasca. Nu am stat sa ma gandesc daca iubirea dintre mine si sotul meu, Jimmy, este sau nu atipica si nici nu am citit in manuale cum ar trebui sa ne comportam ca sa ne fie bine. Ne iubim si ne este bine de 13 ani este tot ce pot sa spun. Si mai pot spune ca ne dorim foarte mult „minimum 3 copii”. Reporterul emisunii Focus Monden de la Prima TV  poate sa confirme.:)

Nici o zi fără gimnastică! Deputatul Oana Mizil, nepoata lui Paul Niculescu Mizil, are grijă tot timpul de condiţia ei fizică şi, de ceva vreme, şi-a convins şi soţul să se apuce de sport. Acum pot spune că fac de toate împreună:de la afaceri,la mişcare şi până la politică. Oana Niculescu Mizil-şi soţul ei Jimmy Thome au o poveste de dragoste… demnă de invidiat.O aflaţi acum şi dumneavoastră.

aici puteti urmari reportajul  O iubire atipica – Prima TV

Amelia Antoniu si Alice Roxana Preda Intr-o Lume Normala

„Starea Ameliei Antoniu este uşor mai bună, dar încă nu se poate spune că poate respira singură. Medicii fac experimente uşoare care nu îi pun viaţa în pericol”, a spus purtătorul de cuvânt al Spitalului Universitar de Urgenţă Bucureşti (SUUB), Bogdan Popescu.

Starea celeilalte paciente, Alice Roxana Preda, este staţionară, însă în continuare foarte gravă. „În al doilea caz putem spune că starea pacientei rămâne în continuare foarte gravă, chiar dacă este uşor staţionară„, a precizat Popescu. (adevarul.ro)

Citim astfel de articole, ascultam stirile si, fara sa stim, cu adevarat, din ce motive paciente ca Amelia Antoniu sau Alice Roxana Preda se afla intr-o stare foarte grava de sanatate – in vecinatatea mortii, mai precis – ne imaginam ca toate acestea li se intampla ca urmare a unor boli grave, la capatul unor lungi si istovitoare suferinte. Ni s-ar parea firesti toate astea, poate, intr-o lume… normala, le-am compatimi pe paciente, am empatiza cu ele si, daca ne-ar sta in putinta, am incerca sa le ajutam. Ar trebui, probabil, sa explic ce inseamna pentru mine „o lume normala”.  Este vorba despre lumea care se ghideaza dupa un set de reguli facute si respectate de ea-insasi pentru propriul ei bine. Pe scurt si concis, asa ar trebui sa fie o lume normala. Posibil sa faceti observatia pertinenta cum ca ce este bine pentru o lume poate fi rau pentru o alta si asa mai departe. Nici macar nu ati fi departe de adevar.

Pentru  lumea mea, in care Amelia Antoniu si Alice Roxana Preda merg la spital „aproape sanatoase”, pentru o interventie minora, normalitatea insemna ca ele sa primeasca ingrijirea medicala de care aveau nevoie si pentru care platesc lunar asigurari medicale si sa se intoarca acasa la ele absolut sanatoase. Altgoritmul este simplu, regula, la fel. Platesti pentru un serviciu de specialitate pentru a-ti fi mai bine.

Nu vreau sa insist asupra elementelor atat de mediatizate legate de aceste cazuri, de sistemul sanitar deficitar datorat lipsei fondurilor pentru spitale si, astfel, sa intru in vartejul zecilor de explicatii in care fiecare da vina pe celalalt, global pe „sistem” si, in final, toti pe pacientul care nu a explicat corect ce-l doare. Ar fi un strigat in pustiu asa cum raman toate apelurile presei sau ale multor deputati si senatori. De fiecare data exista ceva care surclaseaza orice stradanie a… normalitatii.

Problema mea este simpla. Daca pot gasi pe google fotografia Ameliei Antoniu, prim-solista la Teatrul National de Opereta, pentru a ilustra acest articol, de unde o pot lua si pe cea a Alicei  Preda? Dar pe cele ale celorlalte femei infectate in Spitalul CFR2? Dar pe cele ale sutelor si miilor de romani care mor in spitale „dintr-o minora neglijenta” sau asteptand salvarea?

Amelia Antoniu, prim-solista la Teatrul National de Opereta

La Multi Ani de Sfantul Gheorghe!

Astazi este ziua Sfantul Mare Mucenic Gheorghe si ziua tuturor celor care, purtand numele sfantului,  isi sarbatoresc onomastica.  Lor le urez La Multi Ani cu Sanatate si Bucurie intre cei dragi! Sa nu uitam ca Sfantul Gheorghe este simbolul curajului in credinta si, prin vitejia lui in fata primejdiei, a devenit un sfant atat de respectat de crestini.

 

 

Fie ca toti cei care ii purtati numele sa aveti putinta de a    „ucide balaurul”, de a depasi greutatile vietii cu speranta in suflet!

Sfantul Gheorghe este si patronul Armatei Romane. Un gand bun tuturor ostasilor tarii, veteranilor de razboi si eroilor ei, in decursul istoriei noastre zbuciumate!

Fara vitejia voastra, fara faptele voastre glorioase, cultura si traditia noastre nu ar fi existat, Romania nu ar mai fi fost rotunda si unitara asa cum este acum!

La Multi Ani!

 

Rafael – „Sfântul Gheorghe luptându-se cu balaurul”

 

Avem datoria sa invingem!

Mi-am continuat periplul electoral prin Judetul Calarasi. Am fost la Gradistea, Lehliu si Valea Argovei. Peste tot am fost intampinata cu bucurie si multa caldura. In ciuda unor probleme de sanatate (am avut febra 38 de grade) m-am simtit excelent in mijlocul calarasenilor PSD-isti. Increderea lor in mine ma onoreaza si ma obliga.

Problemele cu care se confrunta locuitorii nu difera de problemele locuitorilor din restul judetului sau chiar din tara. Traiul din ce in ce mai greu, nesiguranta zilei de maine si, mai ales, lipsa oricarui orizont sunt problemele majore ale societatii in care traim.

Lehliu este un oras mort iar oamenii au ajuns la capatul puterilor. Imaginati-va ca in 2010, intr-un oras dintr-o Romanie europeana, sunt oameni care mi-au marturisit ca, de foame, au mancat din gunoaie. Lipsa locurilor de munca si imposibilitatea de reconversie sociala si profesionala duc la disperare, revolta si, in cele din urma, la resemnare. Acest guvern care vorbeste ba ca nu e criza economica ba ca a fost sau a trecut este complet iresponsabil. Ii invit pe guvernanti in Romania reala, ii invit aici la Lehliu.

La Valea Argovei dictatura este la ea acasa. Primarul PDL-ist este Alfa si Omega, Inceputul si Sfarsitul a tot ce inseamna act administrativ si de gestiune in aceasta localitate. El este si legislativul si executivul ba chiar institutia contenciosului administrativ. In aceasta localitate, daca ai curajul sa spui ca nu esti portocaliu pana-n maduva oaselor, nu stai prea bine. Locuitorii mi-au spus ca cei care au curajul sa-si manifeste simpatiile fata de alte partide nu primesc autorizatii de construire, li se stinge lumina pe strada, sunt ostracizati si tratati ca niste paria de catre primarul PDL-ist. I-am asigurat pe acestia ca ma voi adresa Ministerului Administratiei si Internelor. Asa ceva nu poate fi posibil la 20 de ani de la Revolutie!

Nu am sa va vorbesc aici despre domnul Doru Ioan Taracila si despre incidentul de la Gradistea. Am stiut ca trebuie sa ai stomacul tare atunci cand am intrat in politica si ca preopinentii tai nu au intotdeauna educatia necesara si simtul ridicolului dezvoltat. Bunul simt si educatia mea de femeie ma obliga sa-l tratez cu indiferenta pe fostul presedinte de Organizatie Judeteana PSD. Ma doare sa vad ca PSD Calarasi nu isi poate ajuta membrii sai si ca nu a putut obtine un scor mai bun la alegerile locale si parlamentare. Ar trebui sa invatam din greselile facute de fostii lideri ai Organizatiei PSD si sa terminam o data pentru totdeauna cu luptele fratricide. Scopul nostru este sa castigam alegerile din 2012, iar acest scop trebuie sa fie comun.

Avem datoria sa invingem!

Corul Virtual al lui Eric Whitacre

Nu stau sa elaborez o postare complexa pentru ca abia m-am intors din Calarasi, dupa o noua zi de intalniri cu calarasenii. Astazi am mers la Manastirea si Ulmu, dupa ce, ieri, i-am cunoscut pe locuitorii din Nana, Luica si Curcani, la ei acasa. Am cunoscut familii intregi de oameni minunati, dar cu multe nevoi, sateni varstnici cu copiii sau nepotii plecati la munca in strainatate, dar si tineri care se straduiesc, din greu, sa-si croiasca un drum in viata. Ca peste tot in Romania, satele Calarasiului par uitate de timp si de guvern, nu au conditiile necesare de trai decent si nici macar speranta unui viitor promitator. Si asta acum, in epoca in care Eric Whitacre a lansat corul virtual „Lux Aurumque”, unul dintre cele mai minunate „fapte” ale internetului, cor pe care presupun ca l-ati ascultat, deja. Daca nu ati facut-o, inca, iata-l!

 

Sfarsit de saptamana insorit, tuturor!

Candidez la Presedintia Organizatiei Judetene Calarasi a PSD

Candidez la Presedintia Organizatiei Judetene Calarasi a PSD

Ieri, in cadrul conferintei de presa de la sediul PSD Calarasi, mi-am anuntat in mod oficial candidatura pentru functia de presedinte al Organizatiei Judetene Calarasi a Partidului Social Democrat. Au fost prezenti alaturi de mine Virgil Diaconu – membru Consiliul Municipal Calarasi, Georgică Dumitru – Presedinte Organizatia Vasilati,Ion Samoilă –  membru al PSD, Emil Craiu – membru Consiliul Municipal Calarasi, Petre Ţone – Presedinte Organizatia Municipala Oltenita, Ionuţ Dincă –  Responsabil TSD, Sorin Vrăjitoru –  membru PSD, Verginia Gaiţă –  Presedinte Organizatia Municipala a Pensionarilor, Adrian Anghelenici –  Secretar Organizatia Judeteana a Pensionarilor, Ioan Petre Constantin – Vicepresedinte Organizatia  Municipala Calarasi, Nicolae Gălbinaşu  – Viceprimar com. Radovanu, Marin Ştefan – Presedinte Organizatia Gradistea , Răzvan Meseşanu – Vicepresedinte Organizatia Municipala Calarasi.

 Am fost intrebata „De ce Calarasi?”

Candidez la presedintia PSD Calarasi pentru ca mi-au cerut-o calarasenii, activul de baza al Organizatiei Judetene Calarasi, cei alaturi de care am muncit umar langa umar in campania electorala pentru presedintie, 24 de ore din 24. Dupa cum stiti, judetul Calarasi era un judet portocaliu si, din pacate, organizatia noastra secatuita de lupte fratricide aproape nu exista. Cu toate acestea ne-am mobilizat, am format o echipa imbatabila si, astfel, am reusit sa obtinem 53 de procente. Asadar, s-a putut, iar calarasenii nu au uitat asta. Am reusit sa-i cunosc, asa cum si ei m-au cunoscut pe mine, in orasele si satele pe care le-am luat la pas, strada cu strada, casa cu casa, om cu om. Le cunosc problemele si dorintele, nefericirile si visurile.

De Craciun am primit peste 500 de mesaje si sute de telefoane care aveau un singur numitor comun si anume rugamintea de a candida la presedintia PSD Calarasi. Toti si-au exprimat dorinta de a-mi fi alaturi si impreuna sa construim o organizatie judeteana extrem de puternica. Fireste ca nu puteam ramane indiferenta.

Candidez la presedintia PSD Calarasi pentru ca imi pasa de soarta acestui judet. Ma doare sa vad oameni nefericiti care traiesc la limita pauperizarii, barbati si femei care nu au locuri de munca, copii ale caror scoli sunt inchise. Sunt revoltata  pentru ca PSD putea obtine mai multe mandate la alegerile locale si astfel comunitatile calarasene putea fi altfel reprezentate, atat la nivel local, dar mai ales  la nivel judetean.

 Candidez la presedintia PSD Calarasi pentru ca sunt un soldat credincios partidului meu iar daca partidul ma trimite sa-l slujesc o fac fara sa insel increderea colegilor mei. Am venit la Calarasi si am castigat alegerile prezidentiale alaturi de o echipa absolut minunata.

 Candidez la presedintia PSD Calarasi impotriva celor care vor un PSD slab reprezentat in Calarasi si  care doresc ca judetul sa fie unul al dreptei, fie ea galbena sau portocalie.

Candidez la presedintia PSD Calarasi pentru ca stiu ca pot sa formez o echipa ambitioasa si motivata impreuna cu care sa castigam alegerile din 2012!

Asa sa-mi ajute Dumnezeu!

Sincere Condoleante Poporului Polonez

O mare tragedie a lovit astazi Polonia. Dupa cum stiti, aeronava Tupolev 154, avand la bord elita Poloniei, in frunte cu presedintele tarii Lech Kaczynski, s-a prabusit astazi la Smolenks. Presedintele polonez mergea in Rusia pentru comemorarea a 70 de ani de la masacrul de la Katyn, unde armata Rusiei, la ordinul lui Stalin, a omorat 10.000 de ofiteri polonezi.

In calitate de deputat si membru al Comisiei Parlamentare de Politica Externa , dar si in calitate de simplu om, dati-mi voie sa adresez sincere condoleante poporului polonez, familiilor victimelor acestui tragic accident si excelentei sale J.E. Wojciech ZAJĄCZKOWSKI ambasadorul Poloniei la Bucuresti!

Dumnezeu sa-i odihnesca!