VOTEAZA !

Astazi este momentul schimbarii mentalitatii.Astazi trebuie sa mergem la vot! Este dreptul nostru. Trebuie sa incetam sa ne revoltam tardiv impotriva clasei politice care nu serveste interesele poporului. Altfel, de ce ne-ar mai mira ca nu se schimba nimic intr-o tara ai carei cetateni refuza sa-si asume alegerea celor care ii vor reprezenta urmatorii 4 ani?! Trebuie sa incetam sa ne spunem ca este inutil sa votam si ca nu se va schimba nimic, niciodata, in Romania.

Avem posibilitatea, acum, sa ne alegem viitorul. Viitorul nostru si al copiilor nostri. Nu este o zi ca oricare alta. Se implinesc 90 de ani de la Marea Unire, este ziua Sfantului Apostol Andrei, sfantul care a crestinat tara noastra, dar este si ziua primelor Alegeri Uninominale din Romania.

Este prima oara cand votam oameni, nu liste! Oameni pe care i-am vazut in mijlocul nostru, carora le-am vorbit si le-am spus ce ne doare si cum vrem sa traim. I-am ales, deja. I-am ales cu sufletul si mintea. Astazi, trebuie sa-i alegem prin vot liber, la sectia de votare de care apartinem. Sa introducem, deci, in urna, votul care ii obliga sa se tina de promisiunile facute in campanie!

La Multi Ani, tuturor locuitorilor Romaniei, tuturor celor care poarta numele Sfantului Andrei si multumiri celor care m-au sustinut in toata aceasta perioada!

Romani de pretutindeni, mergeti la vot! Faceti cativa pasi pana la sectia de votare si alegeti viitorul! Un mic pas al fiecaruia dintre noi inseamna un pas urias pentru Romania! Impreuna, cladim viitorul! Impreuna, schimbam Romania!

VOTEAZA!

Oana Niculescu-Mizil la OTV

In aceasta seara, Oana Niculescu-Mizil este invitata lui Dan Diaconescu, la televiziunea OTV.

***

Cateva fotografii cu Oana si fetele de la Tandex

echipa ONM

Cand un copil vrea sa te voteze inseamna ca te afli pe drumul cel bun

In valtoarea evenimentelor (nu e usor sa fii candidat in alegeri) trecusem cu vederea faptul ca pe data de 30 noiembrie, ziua intaielor alegeri uninominale din Romania, este si ziua Sfantului Andrei, sfantul care a crestinat tara noastra. Am sesizat coincidenta cand am luat legatura cu parintii lui Andrei, baietelul bolnav de leucemie. De ziua numelui lui, Andrei va primi medicamentul care ii este indispensabil pentru a se insanatosi si pot spune, fara urma de ipocrizie, ca este si cel mai important gest individual pe care l-am facut in ultimul timp. Daca fiecare om cu situatie materiala buna ar face un astfel de gest, macar in preajma sarbatorilor Craciunului, ar fi mai putina tristete si disperare in Romania.

Ieri am avut o alta zi plina in familia Colegiului 20, colegiu in care candidez. In prima parte a zilei am fost inconjurata de copiii de la scolile 148 si 136. Copii mai veseli sau mai necajiti, mai bine sau mai prost imbracati, din familii de rromi si de romani. Gardul pe care l-am promis este aproape terminat. Astfel, elevii vor fi protejati, pentru ca este un gard inalt si solid peste care nu se poate trece foarte usor.

Apoi, din Dragomiresti, unde problemele stringente sunt cele care tin de lipsa canalizarii, a apei curente si strazile neasfaltate, am trecut pe Soseaua Nicolae Petre si pe alte strazi pe care a inceput, deja, asfaltarea. Trebuie sa recunosc ca am stat “cu biciusca” pe firma de constructii care se ocupa de aceste strazi si lucrurile merg destul de bine.

In parcul Humulesti, ma asteptau cca 400 de locuitori din zona. Parcul este si el aproape terminat, asa ca, pentru sarbatorile de iarna locuitorii vor avea un alt spatiu de odihna si distractie, in afara parculetelor de joaca pentru copii de pe strada Iacob Andrei care sunt amenajate, deja, si isi astepta vizitatorii.

Ieri am intalnit oameni preocupati, cu probleme dar si cu speranta si multi, multi copii veseli si energici. M-au topit imbratisarile lor. O fetita m-a luat de gat si mi-a soptit ca vine sa ma voteze cu mami si tati. Mi-a prins bine aceasta infuzie de incredere si curatenie sufleteasca. Ma simteam si eu un copil mare si responsabil printre alti copii care au nevoie de mine. Stiam asta dar abia acum am inteles, cu adevarat, uriasa fericire a celui care ofera, fericire cu mult mai mare decat a celui care primeste.

Cand un copil vrea sa te voteze, inseamna ca te afli pe drumul cel bun!

Raspunsuri pentru isabellelorelai, bloggeri si ceilalti cititori ai mei

Voua va voi raspunde mai scurt, pentru ca ne vom citi, cu siguranta, si de acum inainte. Fireste ca urmaresc comentariile de pe blog si apreciez mesajele voastre, chiar daca pe unele nu le inteleg (daca ma incapatanez sa le consider de buna-credinta). Daca as fi avut timp suficient poate as fi cerut lamuriri dar sunt pe ultima suta de metri in campanie si prioritatile mele sunt altele.

Va spun, doar, ca am observat bloggeri si cititori care comenteaza pe blogul meu cu fidelitate, indiferent daca opiniile lor sunt pozitive sau negative. Ma onoreaza sa stiu ca pot suscita interesul si celor care stiu sa foloseasca un computer, nu numai celor care nici nu au auzit ca exista asa ceva, cum sunt multi din Colegiul 20, in care candidez pentru Camera Deputatilor. Va multumesc tuturor pentru interventiile voastre dar si pentru ca doar ma cititi. Nu va nominalizez pentru ca nu doresc sa scap din vedere pe cineva.

Insa, doresc sa raspund, in mod special, lui isabellelorelai careia doresc sa-i multumesc pentru ca mi-a furnizat, in cel mai scurt timp, informatiile cerute si pe care doresc sa o asigur ca am luat legatura cu parintii lui Andrei. Primaria Sectorului 5 (prin domnul primar Vanghelie) si cu mine personal vom face posibila achizitionarea citostaticului necesar baietelului de 3 anisori bolnav de leucemie, in cel mai scurt timp posibil.

Ne vedem curand, pe blog, iar daca nu aveti timp sa mai treceti pe aici, ne vedem la vot!

ONM

Raspunsuri la mesajele din E-mail

Va raspund, in primul rand, tuturor celor care mi-ati trimis incurajari, multumiri, intrebari, rugaminti si injuraturi pe E-mail (onm_blog@yahoo.com si oana@oananiculescumizil.ro) ca va citesc cu mare atentie mesajele, chiar daca nu am avut timp sa va raspund multora dintre voi. Recunosc ca nu ma asteptam, intr-un timp atat de scurt, sa incit interesul atator oameni care sa incerce sa intre in legatura cu mine. Va scriu aici, fara sa va individualizez, tocmai pentru ca nu am, inca, suficient timp sa detaliez fiecare raspuns, iar a va scrie de complezenta nu mi se pare corect si nici nu ma reprezinta.

Mi-au scris bloggeri (mai cunoscuti si mai putin cunoscuti) care mi-au urat bun-sosit in blogosfera si mi-au pus la dispozitie cunostintele lor pentru a invata mai repede cum sa ma descurc in virtual.

Mi-au scris colegi de partid (multi dintre ei si bloggeri) care mi-au dat sfaturi bune si m-au asigurat de mana lor de ajutor in caz de nevoie.

Mi-au scris specialisti in PR electoral care si-au oferit serviciile.

Celor carora nu am apucat sa le multumesc in reply pe E-mail, le multumesc acum, din inima, pentru intentiile bune si sfaturi si ii asigur ca, daca nu as fi avut, deja, o echipa buna si bine inchegata – chiar alcatuita, in mare masura, din rude si prieteni – as fi apelat cu toata increderea la domniile lor.

Celor care mi-ati trimis mesaje-sesizare din teritoriu (Colegiul 20) va multumesc, iarasi, si va promit ca problemele sesizate nu vor fi uitate in dosarul cu urgente deja alcatuit si, indiferent de rezultatul scrutinului de duminica, vor fi luate in serios si studiate. Voi incerca sa gasesc rezolvari impreuna cu primaria sectorului 5 si colegii din PSD dar si cu familia si prietenii mei, acolo unde se poate.

Celor care ati dorit doar sa vedeti daca citesc mesajele voastre va raspund ca le-am citit de cum le-ati trimis (chiar daca unii le-ati trimis identice pe ambele adrese de E-mail 🙂 si sper ca ma veti ierta ca nu am avut timp pentru un raspuns imediat. Va multumesc pentru mesaje si va asigur ca, parlamentar fiind, nu voi uita promisiunile facute in campanie.

Le multumesc si celor care nu par sa ma agreeze prea tare, care imi fac reprosuri cu rautate evidenta si ii asigur ca, fara mesajele lor veninoase, m-as fi considerat un candidat neinteresant si fara sanse reale in alegeri.

Astept, in continuare, mesajele voastre, va multumesc pentru cele de pana acum si va astept duminica la vot.

ONM

Raspuns pentru isabellelorelai

„isabellelorelai
noiembrie 25, 2008 la 10:12 pm

Oana, te rog frumos să-mi spui şi mie de care colegiu aparţine Şoseaua Sălaj 268, sector 5. La această adresă locuieşte un copil de 3 ani, Andrei Mihai Petre, bolnav de leucemie, pe care l-am văzut acum o săptămână la oncologie Fundeni. Copilaşul nu are şanse de supravieţuire dacă nu începe tratamentul cu un citostatic care se numeşte Erwinase şi care nu se găseşte în România. Nici în spitale, nici în farmacii. Părinţii sunt disperaţi pentru că nu pot face rost urgent de 2.297 de euro (1750 citostaticul şi 547 taxele vamale). Eu am strâns cu blogul, acum 4 luni, 4.000 de euro în trei zile, pentru operaţia în Germania a unei fetiţe bolnave de cancer. I-am rugat pe toţi să doneze măcar 10 lei. Şi au donat, inclusiv domnul preşedinte Iliescu. Vreau să încerc să-i rog pe candidaţii PSD din colegiul respectiv să ajute, cât de puţin. Suma nu este foarte mare, faţă de câte 150.000 pentru un transplant. Băieţelul se numeşte Andrei. Iar pe 30 este Sfântul Andrei.
Mulţumesc.”

Isabellelorelai, toate costurile necesare insanatosirii lui Andrei vor fi suportate de mine si de colegii mei din Partidul Social Democrat. Lasa-mi, te rog, coordonatele precise ale familiei lui Andrei, eventual un numar de telefon, la adresa de mail onm_blog@yahoo.com .
Apreciez ceea ce faci aici, in blogosfera, pentru copiii bolnavi ai Romaniei si te rog sa-mi mai semnalezi astfel de cazuri unde as putea interveni intr-un fel sau altul.

ONM

Oana si echipa de campanie la Realitatea TV

echipa ONM

Domnului Gigi Becali, cu dragoste si fara abjectie

Cand am ales sa candidez in Colegiul 20, pentru Camera Deputatilor, stiam cu ce ma voi confrunta, cel putin teoretic. Cu un Ferentari sarac si cu probleme, cu boli, lipsuri, oameni nemultumiti, cu maldare de gunoi dar si cu domnul Gigi Becali, contracandidatul meu care, mai devreme sau mai tarziu, a deversat peste mine gunoaiele personale. De aceea mi-am propus sa bag vidanja in Ferentari si am facut-o. Intre timp, am batut fiecare straduta a colegiului, am inteles “pe viu” problemele cu care se confrunta locuitorii lui, am initiat proiecte care se afla in curs de desfasurare.

Nu ma feresc sa repet ca este datoria mea, ca politician de stanga, sa-i ajut pe acesti oameni prin proiecte concrete, si nu prin “gargara” televizata si fanfaronada. Mi s-a reprosat, mai ales de catre oamenii de presa, ca sinceritatea mea “nu da bine” la popor si nu voi fi crezuta de nimeni, tocmai pentru ca am o istorie de stanga in familie, iar bunicul meu a fost ministru in dictatura ceausista, fara sa se stie cine a fost, cu adevarat, acest om si ce a facut el pentru Romania.

Initial, am vrut sa ii las aceasta replica domnului Becali pe “globul” care ii poarta numele dar am inteles din Cotidianul ca nu este scris de dumnealui, asa ca am ales sa ii raspund aici, pe blogul meu, mai ales dupa prestatia de noaptea trecuta, de la Nasul (B1 TV). Poate ar fi fost bine sa fi fost informat, inainte de emisiune, de interviul luat sotului meu, Jimmy Tohme…

In primul rand, vreau sa-i reamintesc contracandidatului meu ca ne aflam intr-o campanie electorala care presupune o lupta de proiecte, idei si ideologii, in care inaltimea candidatilor si greutatea lor in kg nu conteaza. Conteaza greutatea lor masurata in demnitate, educatie si pricepere. Indiferent unde si de cine am fost crescuta, nu am si nu voi avea un comportament “de tarla”. Nu este vina mea ca nu am 1.80m inaltime si nici a parintilor mei.

Eu nu-l cunosc pe domnul Becali si nici sotul meu. Nu am facut niciodata afirmatii denigratoare la adresa dumnealui sau a familiei dumnealui. L-am auzit deseori spunand ca familia este sfanta. Presupun ca este o afirmatie demagogica, atata timp cat nu respecta si familiile celorlalti oameni, asa cum ar fi firesc pentru un “familist cu frica lui Dumnezeu”. Mai mult, domnul Becali a afirmat ca il cunoaste pe sotul meu de 20 de ani si ca acesta este un batran bogat dar cu datorii. Sotul meu Jimmy are varsta de 32 de ani. Acum 20 de ani nu se afla in Romania si, in nicin caz, nu ar fi frecventat aceleasi cercuri cu cele ale domnului Becali.

Domnule Becali, mai sunt cateva zile pana la alegeri. Fie ca cel mai bun sa castige!
Oamenii vor alege ce este mai bine pentru ei! dupa cum spunea Sartre…

In aceasta seara voi fi si eu la Nasul, pe B1 TV.  Sa ne vedem si sa ne auzim cu bine!

…

De vorba cu Jimmy Tohme

De vorba cu Jimmy Tohme

Echipa ONM: Jimmy, te-am observat vorbind cu o multime de oameni. Prieteni, membri ai familiei dar si angajati. Toti ti se adreseaza cu Jimmy. E cineva care iti spune “Domnul Tohme”?

Jimmy Tohme: Unii dintre ei mi se adreseaza si cu “dl. Jimmy”; in general sunt foarte apropiat de ei, sunt o persoana sociabila, am foarte multi prieteni, vin dintr-o familie numeroasa si imi place sa fiu inconjurat de oameni.

Echipa ONM: Prin largul targ al Bucurestiului mediatic se zvoneste ca Oana e casatorita cu un libanez batran si bogat. Tu esti un barbat bine si foarte tanar. Asta inseamna ca esti si sarac?

Jimmy Tohme: Am auzit si eu (rade) ca am 58 de ani . Imi place sa ma consider un barbat matur pentru ca la varsta pe care o am, 32 de ani, am realizat de unul singur o multime de lucruri importante.

Echipa ONM: Ce cauta un tanar libanez frumos si bogat in Romania? De cand esti aici si cu ce te ocupi?

Jimmy Tohme: Prima data am venit in Romania in ‘92 impreuna cu tatal si unchiul meu sa studiem piata si sa reperam oportunitati de afaceri. Imediat ne-am deschis birou in Romania, iar eu m-am stabilit aici in ‘97 cand am cunoscut-o si pe Oana cu care, in afara de afacerile familiei mele in agricultura si distributie, am pus bazele socetatii media “Monden Media Group” si a lantului de ciocolaterii Cade. Sunt implicat si in afaceri imobiliare.

Echipa ONM: Se vehiculeaza deseori expresia “are ocupatia de sotie” sau “are ocupatia de sot”. Ai “ocupatia de sot al Oanei Niculescu-Mizil”? are Oana “ocupatia de sotie a lui Jimmy Tohme”?

Jimmy Tohme: Niciodata la noi in familie nu s-a pus problema care este capul si care este gatul. Atat in viata personala cat si in afaceri noi ne-am completat, ne-am sprijit ideile unul altuia, ne-am criticat atunci cand a fost cazul si am construit impreuna tot ce avem acum. Eu sunt sotul Oanei si ea este sotia mea si ne cunoastem foarte bine responsabilitatile de familie.

Oana si Jimmy Niculescu-Mizil Stefanescu Tohme

Echipa ONM: Cum ai primit vestea ca Oana va candida pentru Camera Deputatilor in acesta toamna?

Jimmy Tohme: Fara mirare (zambeste) . Sunt obisnuit ca Oana, de 11 ani, sa-mi faca astfel de surprize. Uneori se trezeste si imi spune “de azi incep un nou proiect in afaceri” sau “azi vreau sa mut mobila in casa” si intotdeauna face ce isi pune in cap.
Repet, nu ma socheaza pentru ca ea isi dorea de mult timp acest lucru, am incredere in ea ca va reusi si o sustin din toate punctele de vedere.

Echipa ONM: Oana este business woman de succes, politician, femeie mondena… Cand mai are timp sa fie si sotie?

Jimmy Tohme: Credeti-ma ca nici eu nu stiu de unde are atata energie. Stie ea sa le organizeze in asa fel incat ziua si-o impartea intre cele 3 afaceri, iar seara avea timp sa se joace si cu cainele nostru sau sa-mi vorbeasca despre ceea ce a facut in timpul zilei sau sa isi viziteze mama si bunicul.
Vreau sa-ti mai spun un lucru: de cand stam in aceeasi casa Oana gateste in fiecare dimineata si are un program saptamanal bine stabilit cu mancare italiana, libaneza si alte specialitati.
Si sa va mai spun inca un lucru: in fiecare dimineata intre 6 si 7.30 e in sala de sport, inainte sa gateasca.

Echipa ONM: Cand si cat concediu isi ia familia Niculescu-Mizil Stefanescu Tohme si unde merge in concediu?

Jimmy Tohme: Concedii, in ultimii ani, nu prea am avut, iar cele care au fost au fost foarte scurte. Plecam in strainatate. Dar sa stiti ca imi vizitez o data pe luna familia, la Beirut, asa ne reincarcam noi bateriile.

Echipa ONM: Oana are si o revista, Monden. Este familia Niculescu-Mizil Stefanescu Tohme o familie mondena?

Jimmy Tohme: Avem o revista al carui concept editorial se axeaza pe viata mondena, dar sa stii un secret: noi nu suntem oameni mondeni si nici nu ne place sa fim. Ca proprietari ai revistei primeam foarte multe invitatii dar preferam sa ne petrecem timpul in compania prietenilor dintr-un cerc restrans sau cu nepotelele si familia Oanei.

Oana si nepoatele ei

Echipa ONM: Cand ai cunoscut-o pe Oana si cum?

Jimmy Tohme: Repet, in ‘97 in Bucuresti; intamplarea e haioasa dar e mult de povestit, poate alta data .

Echipa ONM: Va cunoasteti de 11 ani. Pe vremea aceea erati foarte tineri. A fost vorba despre un coup de foudre, o mezalianta sau un alt tip de casatorie din interes?

Jimmy Tohme: (Zambeste) A fost dragoste la prima vedere pentru

Independentul Sorin Oprescu o sustine pe Oana Niculescu-Mizil

Multumiri domnului Primar General Sorin Oprescu pentru sustinere.

echipa ONM