Oana Niculescu-Mizil nu Pleaca din PSD

Incep prin a afirma cat se poate de transant si sper sa se ia in seama si sa se tina cont de aceasta clara afirmatie a mea:

Oana Niculescu-Mizil nu Pleaca din PSD!

Astazi, inca de la prima ora, am fost bombardata cu telefoane, in mod special de la calarasenii care isi spun sperantele in mine pentru a-i reprezenta in Partidul Social Democrat, la nivel judetean! Intrebarea tuturor era una simpla si anume daca este reala informatia din presa privitoare la plecarea mea din PSD  „catre Putere”. Nu este prima data cand sunt intrebata asta si cand se pune la indoiala verticalitatea coloanei mele vertebrale. 

Zvonurile „pe surse” referitoare la plecarea mea din partid au capatat in aceasta dimineata si un contur mediatic prin articolul preluat la emisiunea Ancai Florea (Antena 3) din Jurnalul National.

Articolul Adrianei Dutulescu se incheie asa:

„NOI DEMISII DIN PSD
Demisiile celor doi vor fi urmate de un nou val de plecări ale unor parlamentari către Putere, de data asta urmând cei de la PSD să piardă un grup de colegi. Surse din conducerea PSD susţin că există câţiva deputaţi care ar negocia trecerea la grupul independenţilor lui Gabriel Oprea, printre care Oana Niculescu Mizil şi deputatul de Cluj Cornel Itu.”

Ce am de spus nu este complicat si nu este prima data cand declar ca nu voi trada niciodata Partidul Social Democrat, partid in care m-am inscris din convingeri politice foarte precise. Am fost si voi ramane un politician de stanga care va iesi intotdeauna in intampinarea celor multi, a poporului. Nu ma indoiesc ca romanii stiu ca Partidul Social Democat este singurul partid care le serveste interesele, singurul partid romanesc de stanga.

Recunosc ca mi s-au facut diverse propuneri de „salt” din PSD in alte partide, dar le-am refuzat. Pentru mine un astfel de salt nu poate fi decat in adancime, nu in inaltime, pentru ca este impotriva principiilor mele de viata. Nu tradez si nu ma vand. Ca om politic nu voi pune niciodata interesele personale inaintea intereselor tarii. Simplu!

Asa ca, repet, nu voi pleca din PSD, cu rugamintea catre jurnalistii romani sa verifice informatiile „surselor” lor cel putin printr-un telefon. Le voi spune mereu adevarul.

 

 

Hai sa can-can, prieteni „jurnalisti”!

Se pare ca iarna asta ploioasa si crizata a scos de pe paginile tabloidelor cenusaresele cu implanturi in cautare de printi care sa le cumpere conduri si genti si sa le transforme dovleacul in caleasca 4×4. Din nefericire, criza economica se simte si in bransa povestilor telenovelistice, iar frumoasele Romaniei vor trebui sa se reorienteze profesional, pentru ca printii incep sa-si vanda averile si afacerea devine nerentabila.

In ultima vreme, probabil dintr-o lipsa de subiecte de gen, ma tot vad tarata prin tot felul de pagini in care, cu ceva vreme in urma, se lafaiau dive in bikini pe plaje insorite.
Din nefericire, presa de scandal romaneasca nu reuseste sa se puna de acord asupra mea si ma descrie ba ca o sarantoaca mincinoasa, ba ca o bogatana nesimtita care a supt sangele poporului. Fireste ca nici nu conteaza pentru autorii articolelor care este adevarul si nici argumente nu au dar de ce sa nu terfelim numele cuiva in noroi?! Spectacolul este bine primit de publicul doritor sa se uite pe gaura cheii.

Sa ne lamurim, la gramada, ca sa nu pierdem timpul! In primul rand, nu am afirmat niciodata ca sunt saraca. Ce-mi va rezerva viata nu stiu dar nu am fost si nu sunt saraca. Nu sunt nici in topuri ca alte doamne politiciene dar nu ma pot plange. In privinta modului in care m-am “imbogatit” fac specificatia ca nu am fost o cenusareasa maritata cu un print si nu am castigat nici la 6 din 49. Am avut sansa sa fiu fiica tatalui meu care, inainte de a muri a condus o afacere prospera in domeniul energetic. Cu alte cuvinte, am fost mostenitoarea parintelui meu care a muncit pentru familia lui. Mai bine zis, pentru mine si pentru fratele meu Razvan, dus dintre noi si el. Cine doreste amanunte se poate documenta. Mai mult decat atat, eu si sotul meu Jimmy cu care sunt casatorita de 11 ani, avem propria noastra afacere care produce si acum. Altfel, de ce am mai tine-o?! Nu am facut nici afaceri cu statul, nu am pus nici borduri, nici asfalt si nici in Gura Presei cu Colti nu am ajuns. M-a degustat doar cea cu gingii.

Oare asta e ceea ce deranjeaza?! Sau sa fie faptul ca despre mine nu au cum sa se auda povesti de budoar si nici nu sunt fotografiata de paparazzi in situatii delicate.

Oricum, daca cineva doreste amanunte despre veniturile mele, imi poate scrie aici, pe blog, si ii voi raspunde.

In memoriam Paul Niculescu-Mizil

Ieri l-am dus pe ultimul drum pamantesc pe bunicul meu Paul Niculescu-Mizil. A plecat dintre noi senin si multumit, ca un om care merge sa se odihneasca, dupa ce si-a terminat treaba bine si cu simt de raspundere. A lasat in urma o familie numeroasa si unita, “averea lui”, copiii si nepotii pe care i-a invatat adevaratele valori ale vietii. Nu este putin lucru sa iti iei ramas bun pentru totdeauna cu seninatate si multumire. Familia si sute de prieteni au fost prezenti la inmormantarea care a avut loc la Cimitirul Cernica, intr-o zi frumoasa de decembrie. O zi aspra si insorita, ca sufletul lui. M-am bucurat sa vad cat de iubit si cat de respectat a fost acest om si am acum ocazia sa multumesc tuturor celor prezenti la inmormantare. Oameni atat de diferiti unii de altii si care, multi dintre ei, i-au fost apropiati in timpul vietii, indiferent daca au fost oameni de stat, artisti si sportivi sau oameni obisnuiti, muncitori sau tarani.

Multumesc, in mod special, locuitorilor Colegiului 20 care au fost alaturi de mine si s-au oferit sa ma ajute “cu tot ce pot ei” pentru inmormantare. Un gest impresionant, avand in vedere faptul ca cei mai multi sunt oameni saraci. Iata ca nu conditia materiala si interesele pragmatice sunt cele care dicteaza conditiei umane. Nu voi uita niciodata gestul lor pur omenesc, altruist, si ma mandresc ca am fost capabila sa le castig increderea, la alegeri. Acum, urmeaza sa le demonstrez ca nu s-au inselat si au facut o alegere buna. Astfel de oameni, simpli si onesti, fac bine celorlalti, mai ales in momente grele, de exemplu cand iti moare un bunic pe care l-ai iubit foarte mult. Sunt si oameni care nu fac decat rau celorlalti si care nu au nimic sfant. Nimic nu te poate opri sa nu respecti nici macar protocolul unei inmormantari, chiar sub pretextul maximei sinceritati.

Am ramas uimita cand ieri, in ziua inmormantarii bunicului meu, am citit in ziarul Romania Libera un articol in care doua “somitati” ale Partidului National Liberal se considerau contrariate pentru ca trupul neisufletit al fostului ministru de finante al Romaniei a fost depus in sediul Ministerului de Finante. In opinia ilustrilor liberali, bunicul meu a fost un reprezentant al sistemului totalitar, iar faptul ca trupul lui a fost depus in holul ministerului reprezinta un gest de impietate la adresa istorie nationale. Trec peste indecenta flagranta a celor doi, peste crasa lipsa de umanitate, peste nesimtirea in a se pronunta asupra faptelor unui om care, din pacate, nu se mai poate apara si toate astea chiar in ziua inmormantarii lui.
Cei doi sunt Adrian Cioroianu si Smaranda Enache, vicepresedinti ai Partidului National Liberal.

M-au dezamagit, in primul rand, afirmatiile injurioase ale lui Cioroianu in legatura cu bunicul meu. Am raspuns in aceasta campanie electorala tuturor acuzelor aduse mie si bunicului. Am spus, de cate ori am avut ocazia, ca sunt mandra de faptele lui, de educatia primita de la acesta si de faptul ca ii port numele cu respect si demnitate. Bunicul meu a fost un comunist cu fata umana, tributar valorilor sociale. Si-a pus toata viata in slujba oamenilor. A fost singurul membru al CP ex-ului care s-a impotrivit represiunii sangeroase de la Timisoara.
Imi amintesc acum, usor amuzata, intalnirea avuta cu Adrian Cioroianu la evenimentul de la palatul regal. Timp de 45 de minute acesta mi-a vorbit cu admiratie si respect despre bunicul meu. O facea si atunci tot in calitate de istoric. Isi exprima consideratia fata de el si fata de ceilalti oameni de stat romani de calitatea profesionala si morala ca cea a bunicului meu. Iata, insa, ca domnul ex-ministru de externe are memoria scurta si se lanseaza in afirmatii care se contrazic.
Vreau sa-i spun domnului Cioroianu ca bunicul meu nu a facut niciodata de ras Romania, nu si-a batut joc de romani, nici in tara, nici in strainatate. Foarte multi fosti sau actuali diplomati ai marilor guverne s-au interesat de soarta lui atunci cand acesta a fost arestat pe nedrept. L-au respectat si ii onoreaza memoria.
A existat, in schimb, domnule Cioroianu, un ministru de externe al Romaniei care a ramas in istoria diplomatiei ca fiind cel mai slab sef al diplomatiei romanesti. In scurtul sau mandat (din fericire) acesta s-a aratat neputincios in scandalul ,,ambasadoarei sexy”, a gestionat ca un amator criza diasporei romanesti din Italia generata de cazul Mailat, s-a lasat dojenit de interlopul Costica Argint, oripiland opinia publica interna si internationala. Apoi, a dat dovada de infantilism salutandu-l pe regele Spaniei in cel mai pur stil hip-hop, spre stupefactia aparatului diplomatic. In fine, a trebuit sa moara un roman de inanitie intr-o inchisoare din Polonia pentru ca ilustrul istoric si ministru liberal sa demisioneze. Acest “remarcabil” om de stat isi permite sa judece faptele bunicului meu si sa lanseze verdicte?
Cealalta voce ofuscata apartine doamnei Smaranda Enache. Ii reimprospotez memoria distinsei “dizidente” rugand-o sa se citeasca in acest articol. Nu o cunosc pe doamna respectiva si nici nu doresc sa stiu mai multe despre dumneaei.

Le spun tuturor detractorilor mei si ai familiei mele, celor notorii sau celor anonimi care se ascund in spatele unui IP de proxy, aici, pe blog, ca bunicul meu nu va putea fi scos niciodata din istoria acestei natii. Chiar daca pentru multi romani a devenit neinteresant sau de prost-gust sa fii patrot, Paul Niculescu-Mizil a fost si ramane un luptator pentru binele romanilor si un mare patriot.

Raspunsuri pentru isabellelorelai, bloggeri si ceilalti cititori ai mei

Voua va voi raspunde mai scurt, pentru ca ne vom citi, cu siguranta, si de acum inainte. Fireste ca urmaresc comentariile de pe blog si apreciez mesajele voastre, chiar daca pe unele nu le inteleg (daca ma incapatanez sa le consider de buna-credinta). Daca as fi avut timp suficient poate as fi cerut lamuriri dar sunt pe ultima suta de metri in campanie si prioritatile mele sunt altele.

Va spun, doar, ca am observat bloggeri si cititori care comenteaza pe blogul meu cu fidelitate, indiferent daca opiniile lor sunt pozitive sau negative. Ma onoreaza sa stiu ca pot suscita interesul si celor care stiu sa foloseasca un computer, nu numai celor care nici nu au auzit ca exista asa ceva, cum sunt multi din Colegiul 20, in care candidez pentru Camera Deputatilor. Va multumesc tuturor pentru interventiile voastre dar si pentru ca doar ma cititi. Nu va nominalizez pentru ca nu doresc sa scap din vedere pe cineva.

Insa, doresc sa raspund, in mod special, lui isabellelorelai careia doresc sa-i multumesc pentru ca mi-a furnizat, in cel mai scurt timp, informatiile cerute si pe care doresc sa o asigur ca am luat legatura cu parintii lui Andrei. Primaria Sectorului 5 (prin domnul primar Vanghelie) si cu mine personal vom face posibila achizitionarea citostaticului necesar baietelului de 3 anisori bolnav de leucemie, in cel mai scurt timp posibil.

Ne vedem curand, pe blog, iar daca nu aveti timp sa mai treceti pe aici, ne vedem la vot!

ONM

Raspunsuri la mesajele din E-mail

Va raspund, in primul rand, tuturor celor care mi-ati trimis incurajari, multumiri, intrebari, rugaminti si injuraturi pe E-mail (onm_blog@yahoo.com si oana@oananiculescumizil.ro) ca va citesc cu mare atentie mesajele, chiar daca nu am avut timp sa va raspund multora dintre voi. Recunosc ca nu ma asteptam, intr-un timp atat de scurt, sa incit interesul atator oameni care sa incerce sa intre in legatura cu mine. Va scriu aici, fara sa va individualizez, tocmai pentru ca nu am, inca, suficient timp sa detaliez fiecare raspuns, iar a va scrie de complezenta nu mi se pare corect si nici nu ma reprezinta.

Mi-au scris bloggeri (mai cunoscuti si mai putin cunoscuti) care mi-au urat bun-sosit in blogosfera si mi-au pus la dispozitie cunostintele lor pentru a invata mai repede cum sa ma descurc in virtual.

Mi-au scris colegi de partid (multi dintre ei si bloggeri) care mi-au dat sfaturi bune si m-au asigurat de mana lor de ajutor in caz de nevoie.

Mi-au scris specialisti in PR electoral care si-au oferit serviciile.

Celor carora nu am apucat sa le multumesc in reply pe E-mail, le multumesc acum, din inima, pentru intentiile bune si sfaturi si ii asigur ca, daca nu as fi avut, deja, o echipa buna si bine inchegata – chiar alcatuita, in mare masura, din rude si prieteni – as fi apelat cu toata increderea la domniile lor.

Celor care mi-ati trimis mesaje-sesizare din teritoriu (Colegiul 20) va multumesc, iarasi, si va promit ca problemele sesizate nu vor fi uitate in dosarul cu urgente deja alcatuit si, indiferent de rezultatul scrutinului de duminica, vor fi luate in serios si studiate. Voi incerca sa gasesc rezolvari impreuna cu primaria sectorului 5 si colegii din PSD dar si cu familia si prietenii mei, acolo unde se poate.

Celor care ati dorit doar sa vedeti daca citesc mesajele voastre va raspund ca le-am citit de cum le-ati trimis (chiar daca unii le-ati trimis identice pe ambele adrese de E-mail 🙂 si sper ca ma veti ierta ca nu am avut timp pentru un raspuns imediat. Va multumesc pentru mesaje si va asigur ca, parlamentar fiind, nu voi uita promisiunile facute in campanie.

Le multumesc si celor care nu par sa ma agreeze prea tare, care imi fac reprosuri cu rautate evidenta si ii asigur ca, fara mesajele lor veninoase, m-as fi considerat un candidat neinteresant si fara sanse reale in alegeri.

Astept, in continuare, mesajele voastre, va multumesc pentru cele de pana acum si va astept duminica la vot.

ONM

RASPUNSURI

Multumesc tuturor bloggerilor si cititorilor care mi-au urat bun venit in blogosfera.

Pentru toti cei care au solicitari sau intrebari, iata si coordonatele mele:
Telefon: 0733.445.445
E-mail: oana@oananiculescumizil.ro

Gabi, acest blog va fi jurnalul meu si dupa alegeri. Sper sa raman vesnic tanara dar, daca voi imbatrani scriindu-l, cu atat mai bine. Daca nu femeile au grija de femei, cine sa aiba?!

Catalin, pacat pentru cine?

Gigi, ca dovada, nici nu te observ prea bine.

Manu, politica este arta de a-l face fericit pe celalalt.

Mariana, am luat la cunostinta. Zilele astea am fost in Ferentari, am cunoscut locuitorii, am discutat despre ei si problemele lor. Sunt multe lucruri de facut dar trebuie facute “cu cap”, dupa un plan bine pus la punct, nu hazardat.

George, nu este important numele, ci persoana care il poarta, dupa cum sigur stii. Bunicul nu ma va trage niciodata in jos (banuiesc ca la el te referi). De fapt, el m-a invatat sa privesc cat mai sus.

Das, trebuie sa-ti pui tot ce ai bun in tine, in slujba cetateanului educatia, profesionalismul, entuziasmul, buna-credinta.

Ocserver, “succesurile” nu sunt specialitatea mea. Imi plac mult mai mult victoriile.

Catalin, daca politica ar fi o lume murdara, ar inseamna ca tu, care vad ca excelezi in domeniu, ai fi cel putin o paria, un marginal, un inconstant emotional. Stii la ce ma refer. ONG-ul la care faci referire a facut multe actiuni in sprijinul locuitorilor din Ferentari. Ei nu citesc panotaje electorale, ei vor fapte nu vorbe. Nu-i intereseaza banii aruncati din mila, ei vor programe pe termen lung. Esti un sportiv. Stii ca nu poti avea totul dintr-o data. Chiar daca spui ca nu practici pupincurismul vad ca participi la el, in buna traditie a sporturilor olimpice. Nu ma intereseaza numarul tau de telefon.
Orice cetatean ma gaseste la sediul de campanie. Plus ca liniile mele telefonice sunt ocupate de apeluri care reclama probleme serioase pentru locuitorii Ferentariului.
Conteaza unde a avut loc actiunea? Asta este important pentru tine?

Si da, am sa bag wireless in Ferentari.

Oana, banii aceia sunt urmariti. Se vor duce unde trebuie, cu siguranta.

c u, multumesc pentru primire. Si eu sper ca, in urma unei lupte drepte, sa castig in fata domnului Becali.

Pentru stelisti, inca un “Hai Steaua!” din toata inima.

Mihnea, am facut schimbul de links. Multumesc.

Darius, sunt prietenii mei si imi sunt dragi. Daca pot fi cu mine in realitatea… reala, de ce nu si in cea virtuala?!

Adi, voi participa la leapsa imediat ce voi intelege cum se procedeaza.

Va multumesc tuturor si va astept.