Dintotdeauna am fost o admiratoare a artei si culturii romanesti. De foarte mica ii insoteam pe parintii si bunicii mei la toate muzeele, la teatru, la opera, la cinema, dar si la expozitiile de arta din Bucuresti si din tara. Am fost educata sa respect si sa ma bucur de dimensiunea artistica si spirituala a romanilor, fie ca este vorba despre o poarta sculptata sau o biserica de lemn din Maramures, sau de simeza unei galerii cu lucrari ale tinerilor nostri pictori. Bunicul meu, Paul Niculescu-Mizil, m-a invatat ce inseamna arta adevarata, cum sa apreciez frumosul, originalitatea si stilul in arta plastica dar si in literatura si muzica. Incursiunile mele in lumea artistica, contemplarea frumosului in toata generozitatea lui, ma imbogatesc si ma fac fericita. De aceea incerc sa nu ratez manifestarule culturale romanesti si, mai ales, sa incurajez arta adevarata, pe tinerii artisti romani talentati. Acum doua zile, la Gala de Arta Contemporana de la Palatul Sutu, am avut sansa sa descopar lucrari de arta de mare tinuta. Am facut si niste achizitii de care sunt foarte mandra: „Madona cu copilul”, sculptura in lemn a tanarului si talentatului sculptor in lemn, Dan Christian din Sovata, dar si una dintre fotografiile de arta expuse de varul meu Paul Niculescu-Mizil, „Everlasting Love”.
Oana Niculescu-Mizil 