Dintotdeauna am fost o admiratoare a artei si culturii romanesti. De foarte mica ii insoteam pe parintii si bunicii mei la toate muzeele, la teatru, la opera, la cinema, dar si la expozitiile de arta din Bucuresti si din tara. Am fost educata sa respect si sa ma bucur de dimensiunea artistica si spirituala a romanilor, fie ca este vorba despre o poarta sculptata sau o biserica de lemn din Maramures, sau de simeza unei galerii cu lucrari ale tinerilor nostri pictori. Bunicul meu, Paul Niculescu-Mizil, m-a invatat ce inseamna arta adevarata, cum sa apreciez frumosul, originalitatea si stilul in arta plastica dar si in literatura si muzica. Incursiunile mele in lumea artistica, contemplarea frumosului in toata generozitatea lui, ma imbogatesc si ma fac fericita. De aceea incerc sa nu ratez manifestarule culturale romanesti si, mai ales, sa incurajez arta adevarata, pe tinerii artisti romani talentati. Acum doua zile, la Gala de Arta Contemporana de la Palatul Sutu, am avut sansa sa descopar lucrari de arta de mare tinuta. Am facut si niste achizitii de care sunt foarte mandra: „Madona cu copilul”, sculptura in lemn a tanarului si talentatului sculptor in lemn, Dan Christian din Sovata, dar si una dintre fotografiile de arta expuse de varul meu Paul Niculescu-Mizil, „Everlasting Love”.
La Gala de Arta Contemporana de la Palatul Sutu
februarie 13, 2013 — oana niculescu mizil
„Juram, juram, juram pentru Ardeal”
februarie 7, 2013 — oana niculescu mizilConstitutia Romaniei stipuleaza fara drept de apel la articolul 1: “Romania este stat national, suveran si indivizibil”. Cu aceasta Constitutie, Romania a intrat in marea familie europeana alaturi de Ungaria, Austria, Germania, alaturi de Franta, Grecia si de celelalte tari din Uniune.
Steagul national al Romaniei este drapelul ros’-galben-albastru. El a fost fluturat de romani in batalia de la Selimbar, in timpul revolutiei de la 1821, a fost simbolul national in lupta de pe Dealul Spirii, a fluturat la Alba Iulia in anul propasirii nationale, 1918. Ostasii romani au dus acest drapel si la Budapesta. Atunci in ‘919 am eliberat capitala Ungariei. Am fost, am eliberat si am plecat! Drapelul national a fost pana la Sevastopol, a fost ingenunchiat la Cotul Donului, dar nu a murit. Drapelul ros’-galben-albastru nu moare si nici nu se preda. El ne-a fost simbol si drept si ideal, vorba poetului nostru national Adrian Paunescu.
Ii inteleg pe maghiari. Incearca si ei marea cu degetul, cum se spune. Poate, poate, Romania adoarme, in virtutea drepturilor minoritatilor. Poate, poate, ca Statul National Unitar Roman isi va lasa romanii din Harghita si Covasna prada lui Tokes si ai lui, extremistii de serviciu. Il scriam lui Tokes sa ne lase in pace, inca din 2011.
Am tot respectul pentru cetatenii romani de etnie maghiara. Am multi prieteni maghiari care respecta drapelul romanesc si legile Statului Roman, Independent, Unitar si Indivizibil. Am trait in buna pace cu fratii nostri maghiari, atat timp cat nu au uitat ca mama noastra comuna este Romania! Am aceptat UDMR-ul la guvernare, am fost de acord cu drepturile maghiarilor la limba si obiceiuri, am facut tot ce este omeneste posibil ca maghiarii sa se simta cetateni romani si europeni.
Steagul secuimii (ale carui culori nu le stiu si nici nu ma intereseaza) poate fi arborat de oricine doreste, maghiar, roman, turc, tatar. Poate fi arborat pe case, pe masini, in baie sau in orice loc intim. El nu poate fi arborat pe cladirile institutiilor nationale ale Statului National Unitar Roman. Constiututia Romaniei, legea fundamentala, in virtutea careia UDMR este in Parlament, nu ne lasa sa ne batem joc de institutiile Romaniei.
Salut atitudinea ferma a Primului Ministru al Romaniei, domnul Victor Ponta! Trebuie sa aratam tuturor ca statul roman isi apara identitatea nationala si Constitutia!
versuri: „Juramant pentru Ardeal”, Adrian Paunescu
Sa ne rugam pentru sanatatea lui Adrian Nastase
iunie 20, 2012 — oana niculescu mizilAstazi, fostul prim-ministru al Romaniei si candidat la Presedintia Tarii votat de peste 5 milioane de romani si artizanul indubital al intrarii Romaniei in structurile euro-atlantice, este condamnat la inchisoare dupa 8 ani de procese contra-facute, 8 ani de haituire fara precedent in istoria recenta a Romaniei.
Sunt efectiv siderata. Traim vremuri care depasesc cu mult nu numai literatura Gulagului sau a proceselor Inchizitiei ci insasi imaginatia celor mai prolifici autori de carti horror sau SF. In 22 de ani de democratie, intr-o tara membra NATO si a Uniunii Europene, intr-o Romanie a secolului XXI asistam crispati la epurari pe criterii politice fara precedent in Europa. Se fabrica dosare, se asculta telefoane, se arunca fumigene in mass-media, destinele oamenilor sunt calcate in picioare. Toate acestea in anul 2012. Toate acestea in Romania, stat al Uniunii Europene.
In ceea ce ma priveste am un mare respect pentru marele om politic Adrian Nastase. Am conlucrat excelent cand domnia sa era presedintele Departamentelor PSD iar eu conduceam Departamentul Tineretului si Sportului, am fost si sunt mandra ca am avut sansa sa fim colegi de partid si de Parlament. Sunt alaturi de domnia sa si am speranta ca istoria va face dreptate.
Nu ma erijez in aparatorul domniei sale, domnia sa nu are nevoie de aparare, nu ma lansez in polemici juridice, dar nu pot sa nu trag un semnal de alarma. Ceea ce I se intampla astazi lui Adrian Nastase si opozantilor regimului este numai si numai o vanatoare de vrajitoare. Zilele trecute actualulului prim –ministru Victor Ponta I s-a inscenat povestea cu asa-zisul plagiat. Asistam la un atac furibund al structurilor care tin de fosta putere.
In calitate de deputat de stanga in Parlamentul Romaniei si de fost membru al Partidului Social Democrat, fac un apel de solidaritate la colegii mei, sa fim alaturi de colegul Adrian Nastase!
Cand scriu aceste randuri am aflat ca Adrian Nastase s-a impuscat! Doamne Dumnezeule! Doamne Dumnezeule!
1 Iunie 2012! La Multi Ani, Copii! Va iubesc!
iunie 1, 2012 — oana niculescu mizil
Cu Sophia si Katia, nepotelele mele
Serghei Niculescu-Mizil in „Lela”, un film mic dar mare
mai 22, 2012 — oana niculescu mizilIeri, la ora 18,30, la Cinematograful Regizorului Roman de la Muzeul Taranului Roman, a avut loc premiera filmului „Lela”, un scurt metraj in regia lui Bobby Barbacioru, cu Seghei Mizil in rolul principal. Serghei ne-a invitat la premiera pe toti, pe mine, pe Lidia, mama mea si sora lui, impreuna cu restul familiei, dupa bunul obicei al fiecaruia dintre noi, la evenimente mai mult sau mai putin importante. A fi impreuna cat mai des este traditia bine inradacinata a familiei Niculescu-Mizil, iar daca nu gasim motive, inventam. Din fericire, avem parte de o familie numeroasa, cu multi copii si nepoti, iar ocaziile nu intarzie sa apara.
Cum spuneam, ieri, Serghei a fost actor intr-un film care loveste in plin confortul afectiv al multora dintre noi. M-am aflat printre spectatorii care au simtit emotia agresivitatii unui limbaj cinematorgrafic croit dupa tipicul realitatii fara perdea. Intamplarile reale ale vietii reale, cu dialoguri explicite si incrancenate. Nu va voi povesti scurtmetrajul pentru ca as vrea sa-l vedeti si voi. Nu stiu daca va va placea sau nu, dar cu siguranta, nu va veti plictisi. Nici nu ati avea timp:)
Cert este ca Serghei a facut un rol mare intr-un film mic (ca lungime), dar destul de reusit. Astept sa-mi spuneti parerile voastre dupa ce-l veti vedea si voi…
Iata si un album foto de la premiera unde veti vedea multi membri ai familiei mele si multi prieteni…
La Multi Ani, Elena! la Multi Ani, Constantin!
mai 21, 2012 — oana niculescu mizilDragi prieteni care va sarbatoriti astazi onomastica, va doresc sa va bucurati de aceasta zi sfanta, ziua Sfintilor Imparati Constantin si Elena, impreuna cu toti cei dragi voua! Va urez tot binele din lume, viata lunga si implinita! Chiar daca mai intampinam si greutati, avem mereu nevoie de hrana spirituala si de pacea sarbatorilor! La Multi Ani, Elena! la Multi Ani, Constantin!
Pasti Fericit! Timpul Invierii dupa Suferinta
aprilie 14, 2012 — oana niculescu mizilEste timpul Invierii dupa Suferinta, timpul in care trebuie sa ne ridicam si sa pornim la drum, cu fruntea sus, imbratisand alt inceput, un drum pe care sa-l strabatem increzatori, ducand un singur bagaj, BINELE nostru si al celorlalti!
Pasti cu Pace in Suflet, Omenie si Sfintenie tuturor! Sa avem Sarbatori Fericite in care CELALALT sa conteze la fel de mult ca noi-insine!
Sa impadurim Calarasiul!
aprilie 8, 2012 — oana niculescu mizilIeri a inceput campania de impadurire a Calarasiului! Un DA verde pentru trainicie, impotriva poluarii si a dezastrelor naturale, un NU hotarat impotriva dezastrelor provocate de inconstienta umana! in zonele Belciugatele si Sohatu, judetul Calarasi, un judet atat de sarac in paduri, au fost plantati peste 10 000 puieti de copaci.
Actiunea a fost fara coloratura politica, atat timp cat alaturi de calaraseni au participat membri PP, PSD si PDL. Inca o data, politicul a dat intaietate interesului comunitatii, al binelui general si al viitorului.
Am fost fericita ca m-am aflat alaturi de calarasenii mei in aceasta actiune si m-am bucurat ca am plantat copaci, cu propriile mele maini, impreuna cu ei. Recomand tuturor politicienilor o astfel de activitate, chiar daca, uneori, mai apar si bataturi de la cazma!
Haideti sa impadurim Romania, dragi politicieni!
Declaraţie de presă a deputat Oana Niculescu-Mizil la Parlamentul Romaniei, 11 martie 2012
martie 11, 2012 — oana niculescu mizilDeclaraţie de presă a deputat Oana Niculescu-Mizil (Grup PSD) de duminică, 11 martie, la conferinţă de presă de la Parlamentul Romaniei
Buna ziua. Am intrat in Partidul Social Democrat pentru ca am crezut ca politica se face pentru ceteteni si in folosul cetatenilor, a semenilor nostri care reprezinta motorul Romaniei, oameni care habar nu au de doctrine si ideologii, oameni care asteapta de la politicienii pe care i-au votat fapte in beneficiul lor, sinceritate si consecventa. Si acum cred la fel. Am fost si voi ramane un politician de stanga.
Candva, Partidul Social Democrat era exponentul celor multi, celor saraci. Era Partidul care punea omul inainte de toate. Din pacate, lucrurile s-au schimbat! Pentru unii lideri ai Partidului Social Democrat puterea, averea personala, sunt mult mai importante. Ar vinde pe oricine pentru ca ei sa fie in fruntea bucatelor, ar fi in stare de orice alianta contra naturii pentru ca ei si numai ei sa aiba de castigat. Asa s-a intamplat si in Judetul Calarasi, un judet paradoxal, tocmai pentru ca ramane unul dintre judetele sarace ale tarii fiind, in acelasi timp, un judet cu foarte mari resurse. Mai bine zis, un judet bogat cu oameni saraci.
Am castigat conducerea PSD Calarasi in mod democratic, asa cum credeam ca se face politica in PSD. Am castigat batalia la prezidentiale intr-un judet controlat de PDL. Ce am facut eu pentru Calarasi se vede. Chiar daca am fost in opozitie, am fost mereu prezenta acolo unde a fost nevoie de mine. Cel mai simplu este sa ii intrebati pe calaraseni, pe oameni. Ei sunt cei care au beneficiat de felul in care mi-am facut eu treaba in judet.
As dori sa fie clar ca nu am contestat niciodata ideile si teoriile politice marete care aduc beneficii cetatenilor. Am fost un soldat ascultator al partidului, am fost si raman o idealista. Contest, insa, modul in care teoria se pune in practica, deseori, si, mai ales, deturnarea scopului in favoarea intereselor personale ale anumitor lideri. Iar aici reamintesc, din nou, judetul Calarasi.
V-am spus toate acestea pentru a intelege care sunt motivele demisiei mele din Partidul Social Democrat, demisie pe care o anunt, astazi, in mod oficial, la aceasta conferinta de presa la care v-am invitat.
Multi vor spune ca “am fost data afara” si nu mi-am dat demisia din partid. Trebuie sa recunosc ca am aflat si eu, de la televizor, ca eram data afara de la presedintia PSD Calarasi exact in timp ce eram plecata din tara. Neplacuta situatie, nu?!Eu consider ca, pur si simplu, am fost mazilita si nici asta nu ar fi fost important daca sacrificiul carierei mele politice s-ar fi facut pentru binele calarasenilor. Dar consider ca judetul Calarasi a fost vandut la propriu, de catre PSD PNL-ului, in defavoarea intereselor calarasenilor.
Sunt sigura ca fostii mei colegi din PSD nu vor considera demisia mea o dezertare sau o tradare. Cei mai multi gandesc ca mine si stiu ca vorbesc si in numele lor. Sunt in PSD oameni la care tin foarte mult, care au insemnat mult in formarea mea. Acestora le sunt si le voi ramane mereu aproape, asa cum si ei imi sunt mie aproape.
Una dintre intrebarile pe care ar trebui sa si le puna un politician, dimineata, in fata oglinzii este daca isi permite sau nu sa aiba demnitate. Cei care isi raspund, cu sinceritate, NU, ar fi bine sa se intoarca, din nou, in pat. Eu imi permit sa am demnitate, asa ca ma intorc la treaba, chiar daca nu voi mai fi membra a Partidului Social Democat.
„Este o zi frumoasa” – La Multi Ani, Marian!
februarie 28, 2012 — oana niculescu mizilAstazi este, intr-adevar, o zi frumoasa. Este aniversarea zilei de nastere a unei persoane dragi mie, careia ii transmit tot binele din lume, si pe aceasta cale, in lunga traditie a acestui blog. Inca de la inceputuri, am tinut sa adaug o categorie speciala, „viata si sarbatorile ei”, loc de suflet in care imi notez ganduri, aprecieri si urari despre si pentru oamenii pe care ii pretuiesc cel mai mult.
De data aceasta, cel caruia ii urez tot ce se poate ura de bine si de frumos este Marian Vanghelie, coleg si prieten, un om important in viata mea care, astazi, implineste o varsta frumoasa.
La Multi Ani, Marian! Sa fii si anul aceasta sanatos si bun, plin de viata si energie, asa cum te cunosc! Mult noroc in tot ceea ce-ti vei propune sa faci si cat mai multe zile frumoase!
foto: www.nasii.ro
Oana Niculescu-Mizil 